Am ajuns să mai scriu un post despre tradiţie, despre una împrumutată şi tot mai populară, această traditie a Sfântului Valentin care ne cuprinde în fiecare an. Sărbătorit pe 14 februarie, Valentin (care nu apare în calendare, excepţie făcând cel maghiar catolic unde apare ca Sfântul Balint.....care tot nu-mi sună a Valentin mie) este patronul îndragostiţilor, cei care se consideră aşa îşi oferă flori şi mici cadouri cu valoare sentimentală. După revoluţie, am preluat-o şi noi, că aşa-i „cool“.
Stau de la o vreme încoace şi mă gândesc, avem nevoie şi de asta? Avem nevoie de o sărbătoare ca sa ne spună: "băi prostule, du-te şi cumpără-i persoanei dragi un trandafir!"? Avem nevoie de o sărbătoare care să ne facă să ne arătăm afecţiunea, dragostea, iubirea faţă de persoana de lângă noi? Nu puteam să facem asta în fiecare zi\săptămână\lună? Sau de cate ori o simţim? Nu e nevoie de cadouri scumpe....cine te place te place pentru ceea ce eşti.
Bun, înteleg, poate avem nevoie de o sărbătoare a îndrăgostiţilor, iubirea e un sentiment ce nu se poate descrie sau cum ar zice Tudor Muşatescu..."iubirea nu se poate defini într-o singură formulă, fiindcă nimeni nu iubeşte identic", dar avem nevoie de o sărbătoare de peste ocean când avem şi noi una? Dragobetele nu reprezintă la fel de bine iubirea? Sau nu e la fel de "cool" precum e "Valentine's day"?
Arătaţi oameni buni că sunteţi români şi că mai ţineţi la identitatea voastră, nu lăsaţi să moară sărbătorile frumoase precum sunt Dragobetele.
Iar ca să închei trebuie să menţionez că nu sunt genul de om care s-a pus să scrie în felul acesta despre "Valentine's day" pentru că a fost rănit nu ştiu cât de tare în dragoste şi nu poate trece peste, pentru că pot garanta că asta e prima impresie care se formează când cineva citeşte articolul. Am iubit, iubesc şi voi iubi în continuare, dar pentru asta n-am nevoie de o sărbătoare americană care sa îmi spună când să îi iau cadou iubitei mele sau când să îmi demonstrez iubirea faţă de ea.
"Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc." (Liviu Rebreanu)
Mă tot întreb cum ai ajuns la varianta asta de titlu, dar mă gândesc că ai tu ceva motive...
RăspundețiȘtergereFrumos citatul lui Rebreanu, mai ales că atunci când aud de persoana lui îmi vine în minte imaginea lui Ana spânzurată...
Titlul mi-a venit de atat de la prenumele meu cat si de la Sfantul Sebastian care e in toate calendarele dar lumea nu prea stie de el. In schimb toata lumea a auzit de Sfantul Valentin care nu apare niciunde.
RăspundețiȘtergereEh, uite ca şi consolare, pot să-ţi spun că numele tău apare în aceeaşi poveste în care e şi al meu şi anume "Lebedele sălbatice" de Andersen.
RăspundețiȘtergereNu popularitatea numelui e problema aici...ci pseudo-sarbatoarea asta
RăspundețiȘtergereIn acord cu autorul articolului, protestez si eu impotriva acestei "sarbatori". Motivele impotrivirii mele sunt variate, cel mai mult displacandu-mi renumele de care se bucura sarbatorile astea de imprumut si ignoranta cu care sunt tratate sarbatorile autohtone, nimeni nu mai respecta datinile stramosesti, de la Busuioc (adevarata floare a iubirii) s-a ajuns la trandafir (planta importata), de la martisorul confectionat din flori uscate s-a ajuns la martisoare turnate din rasini sintetice, plexiglass sau policarbonat, nu mai sarbatorim venirea primaverii, tinem festivalul berii, ouale rosii au fost depasite in preferintele publicului de catre "iepuras", ziua Sfantului Gheorghe nu mai este ziua ostasului roman, este o banala zi lucratoare si analogiile pot continua. Noi am avut o multime de valori spirituale concretizate in evenimente sau festivitati mostenite dar, fiind romani, am imprumutat altele noi si le-am inlocuit pe ale noastre cu cele din "America, tara tuturor posibilitatilor", o tara care nu are nici traditie, nici istoria nu e a lor, nici un grup etnic reprezentat nu au. Sunt formati dintr-o amestecatura de popoare, toate soiurile de "venituri" care si-au amestecat si sangele si stilul de viata, pana si obiceiurile sau graiul. Si de la astia imprumutam noi sarbatori si obiceiuri. De ce?
RăspundețiȘtergereSuntem romani, apti dar incompetenti....
asta e una din cele preluate, din pacate am ajuns sa interpretam si cateva gresit precum Sfantul Nicolae si Nasterea Lui Iisus Hristos, inlocuiti cu sarbatori ale cadourilor Miculas si Mos Craciun
RăspundețiȘtergereObiceiul legat de Mos Craciun e preluat, da, dar de pe la nemti, nu de la americani. Si ca sa va dati seama de penibilul situatiei, la origini, Mos Craciun avea vestimentatie verde. Asta pana cand, in 1900 si ceva cand cei de la compania Coca-Cola l-au imbracat in rosu si asa a ramas, asa il stim toti.
RăspundețiȘtergereDespre Miculas nu cred ca se poate spune ca e un obicei conceput la altii si adoptat de noi. In traditia populara se presupune ca Nicolae avand o mila nemarginita, de ziua lui (mai exact noaptea) daruia copiilor familiilor sarace cate ceva.
Din pacate, dintre datinile legate de Sarbatoarea Nasterii Domnului prea putine se pastreaza si dintre astea mult mai putine au fost respectate la sange, fara sa fie influentate de noile mode in materie de evenimente cu incarcatura spirituala, ma refer aici tot la kitch-urile preluate de la altii
http://probademic.blogspot.com/2011/02/ziua-lu-vali.html
RăspundețiȘtergeredragostea are definitie
RăspundețiȘtergeresa iubesti fara conditie
mai la romani ii obiceiu sa se sarbatoreasca tot timpul,asa ca daca avem posibilitatea de doua ori cu atat mai bine..
RăspundețiȘtergere