Ţin să menţionez că acest blog este proprietate personală, iar eu mă voi folosi de acesta în conformitate cu nevoile şi credinţele mele. Îmi iau de asemenea dreptul de a modera discuţiile pe marginea subiectelor expuse aici şi voi ignora orice atac la persoană, mai ales dacă vine sub formă anonimă.

miercuri, 23 februarie 2011

Dragobete pentru iubire



Legenda povesteşte despre Dragobete ca fiind un personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, şi lui Cupidon, al romanilor, ce oficia în cer, la începutul fiecărei primăveri, nunta tuturor animalelor, tradiţie ce s-a extins treptat până în rândul oamenilor şi a dat naştere unor obiceiuri specifice românilor din sudul şi nordul Dunării.
Se spune că în ziua de Dragobete, băieţii şi fetele se îmbrăcau în haine de sărbătoare şi porneau cu voie bună înspre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămâioasă, pe care le aşezau la icoane şi le foloseau la diverse farmece de dragoste. Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană înspre sat, fuga fiecăreia atrăgând dupa sine câte un băiat, şi nu unul oarecare, ci acela care le îndrăgea. De îşi prindea aleasa, acesta îi fura o sărutare în văzul lumii, sărutare ce simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile. De aici şi celebra zicală "Dragobetele sărută fetele!", mult îndrăgită de fetele nerăbdătoare, ce purtau în suflet speranţa primirii a cât mai multor sărutări, ce erau menite să le aducă acestora dragoste pe deplin în viitor.
Un alt obicei al fetelor era de a strânge omătul netopit, apa de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca având efecte magice asupra lor atunci când o foloseau, întrucât deveneau mai frumoase şi mai drăgăstoase.
(http://www.e-scoala.ro/dragoste/dragobete.html)

În ziua de azi nimeni nu se aşteaptă ca românii şi româncele de la oraş sau chiar de la sat să se îmbrace în straie populare şi să meargă în pădurea de la marginea oraşul\satului să culeagă flori de primăvară sau să reproducă obiceiul strămoşesc precum e scris mai sus. Ceea ce am dorit eu prin acel paragraf e să amintesc românilor cât de frumoasă e această sărbătoare uitată sau marginalizată de arhicunoscuta sărbătoare comercială Valentine's Day.
Ce îi lipseşte sărbătorii din 24 Februarie să fie una a îndrăgostiţilor? Ne-am dorit o zi în care să celebrăm iubirea şi uite-o....mai avem nevoie de împrumuturi americane?
Suntem originali dragi români, profitaţi de asta!
......sau cum ar zice reclama de la ciocolată: "De Dragobete iubeşte Româneşte!"

3 comentarii:

  1. Cred că ar fi interesant un Dragobete în varianta pe care ai descris-o tu cu întâlniri la marginea pădurii şi cu săruturi furate...
    E o sărbătoare frumoase, care merită mai multă atenţie din partea noastră.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu parere de rau, draga autorule, trebuie sa marturisesc paragraful selectionat de tine si actiunile pe care le prezinta s-au pierdut in negura vremii, dupa cum bine ai sesizat in continuarea textului. Ignoranta cu care trateaza romanii aceasta sarbatoare autohtona este data in principal de gradul de dezvoltare tehnico-sociala (ma rog, impropriu spus dezvoltare deoarece dinamica evolutiva a societatii romanesti este cvasistatica) si apoi de factorii ce tin de aspectul mentalitatii, noi fiind obisnuiti sa prelucram rahatul altora, in defavoarea bogatiilor noastre, iarasi fapt foarte bine punctat de dumneata. Alta piedica in desfasurarea obiceiului stravechi tine de aripa bio-ecologica. Spun asta deoarece multe specii florale indigene extraprecoce (ghiocel, busuioc, viorele, lacrimioare) au disparut din sistemele biologice naturale, asta ori din cauza poluarii ori din cauza altor specii invazive. Ca tot spuneai de tinerii ce culegeau flori in padure, in ziua de azi daca mergi sa culegi ceva din padure cu siguranta o sa te intorci de acolo cu PET-uri sau in cel mai fericit caz cu leurda, cea din urma fiind comestibila si avand o oarecare valoare terapeutica, dar dupa consum pot aparea si efecte negative (halena bucala, dejectii verzi etc.) :)) Daca oricum te gandesti sa intretii o expeditie intr-o padure, este recomandata echiparea cu ciomege zdravene care sa te fereasca de haitele de caini vagabonzi, daca dispui, nu este de ignorat nici posibilitatea de a utiliza petarde sau alte produse pocnitoare, un spray cu piper (care se poate intoarce impotriva ta odata cu vantul) sau niste slanina, arma eficienta care iti poate asigura supravietuirea :)
    Asadar draga Sebastian, cu speranta ca nu ti-am taiat elanul, ti-am expus cateva aspecte de care trebuie sa te ocupi in prezent pentru a putea pastra traditia. Daca dai dovada de curaj si perseverenta, sa sti ca eu sunt alaturi de tine prin toate mijloacele de care dispun ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. traditia asta de "doi bani", uite ce face cu noi :))
    ii bine ca mai sunt si romani care stiu adevaratul sens al acestei traditii

    RăspundețiȘtergere