Ţin să menţionez că acest blog este proprietate personală, iar eu mă voi folosi de acesta în conformitate cu nevoile şi credinţele mele. Îmi iau de asemenea dreptul de a modera discuţiile pe marginea subiectelor expuse aici şi voi ignora orice atac la persoană, mai ales dacă vine sub formă anonimă.

duminică, 27 februarie 2011

Comerţ cu fericire?

Preţul fiecărui om...despre asta aş fi vrut să scriu. Vedem atâtea filme şi cazuri reale în care oamenii sunt "cumpăraţi". Am trecut perioada când se făcea comerţ cu oameni, comerţul cu forţa de muncă, dar am intrat într-o perioadă când noi ne vindem pe sume de bani. Ne vindem pentru a fi fericiţi? Acesta să fie răspunsul oare? "Fericirea nu poate fi cumpărată cu bani şi dragostea nu poate fi dobândită cu forţa" spunea Émile Zola, iar eu tind să îi dau dreptate francezului.
Ar fi multe de spus despre acest subiect dar nu mă mai lungesc şi dau cuvântul unei melodii care surprinde foarte bine această chestiune...


5 comentarii:

  1. Esti confuz, domnule Ciceu.
    Daca luam in considerare marea masa de oameni, majoritatea dintre acestia desfasoara activitati care, la o anumita data din luna, sunt remunerate dupa anumite criterii. Restrangand cercul, daca vizam strict persoanele care se pregatesc cu placere intr-un anumit domeniu si apoi profeseaza o meserie strans legata de domeniul studiat, observam ca aceste acivitati le confera pe de-o parte satisfactie, pe de-o parte bunuri sau sume de bani in vederea satisfacerii de nevoi (salariul). Ei, daca persoanele respective desfasoara cu placere o anumita activitate, este evident ca acest lucru concura la realizarea starii de "fericire". Si nu vorbim aici de raritati, ci de mase considerabile de oameni. Astfel, pretul fiecarui om este redat partial de importanta muncii pe care o presteaza. Spun partial! Asta deoarece printre "muritorii de rand", selectati din clasa muncitoare, putem intalni adevarate valori morale si exemple pozitive, persoane pe care unii dintre noi ii pretuim, altii ii combatem precum niste daunatori sociali.
    De asemenea, trebuie neaparat sa amintim si de "comorile" societatii, valori morale, artistice sau spirituale, care sunt NEPRETUITI si de care avem destui. La catalogarea acestor valori trebuie sa avem grija sa nu includem si oportunistii, pe care iarasi ii avem din belsug (vezi membrii Academiei Romane).
    Asadar, draga autorule, pretul unui individ poate fi redat printr-o suma de bani, prin contributia pe care o aduce individul societatii si prin niste trasaturi intangibile dar perfect reale, prin manifestarea carora individul pune umarul la posibila dezvoltare a societatii...asta-i pretul unui om...
    Nu-s nici mistic, nici romantic!

    RăspundețiȘtergere
  2. Inteleg ce imi spui si ai perfecta dreptate in ceea ce zici, dar eu incercam sa surprind alt aspect...cum unii oameni se vand si nu ma refer la munca...incearca sa asculti melodia de la sfarsitul postului...Stiu ca nu ai o afinitate pentru piesele in limba engleza, dar mesajul cuprins in cantec e bun...la acel aspect m-am referit eu :)

    RăspundețiȘtergere
  3. A, imi cer scuze atunci. Si in institutia in care imi desfasor activitatea de student au loc adevarate demonstratii de prostitutie profesionala de care nu sunt deloc mandru. Asta e, nu pot schimba eu mentalitatea unui (nu tocmai) dascal, ramas la atitudinea de favorizant al superiorilor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Misto.
    Comertu' asta exista peste tot, dar pe mine ma deranjeaza cel mai mult comertu' din arta.
    Exemplu: Cum suna ''industria muzicala''? Rahaturile parfumate care suna ''bine'' (curate dpdv calitativ) nu au nimtic artistic. Divele de la TV nu au nicio treaba cu muzica (sunt cateva exeptii), mai sunt si cativa baietei fara calitati vocale. Altceva nu prea exista pe posturile muzicale, sau nu exista artisti care fac muzica pt ca o simt, pt ca ar avea ceva de spus; exista doar analfabeti care vor bani, multi bani si tot mai multi bani.
    Alte exemple din arta ar putea fi kitchurile care copiaza pictori, sculptori, graficieni etc. Nici macar filmele nu mai sunt la fel, toate s-au comercializat.
    Totul e un haos controlat de sistem.
    Alt exemplu: Lady Gaga e o papusa masonica, ea joaca un rol pt a manipula fanii (sper aia intre 14-16 ani). Muzica ei transmite mesaje subliminale menite sa faca niste oameni inocenti, inconstienti de ce se intampla in jur, indiferenti printr-o atitudine noncomformista.
    La cate exemple sunt as putea scrie vreo zece carti.
    In concluzie cred ca tot ce inseamna comercial nu face decat sa ne ''prosteasca''. Lucrurile comerciale arata bine doar in exterior, in rest nu au niciun pic esenta.
    Numa' bine!

    RăspundețiȘtergere
  5. Daca asa zisii artisti considera ca asta e valorarea lor, asa se manifesta. Oricum, problemele astea au fost discutate, cel putin partial, si in cadrul altui post. Eu personal nu sunt adeptul muzicii moderne, dar gusturile nu se discuta. Cel mai neplacut e ca aveam si noi dreptate atunci cand discutam, dar ai si tu (dvd) in ceea ce spui. Nu avem ce face numai sa stam si sa asteptam sa dispara de la sine febra asta...

    RăspundețiȘtergere