Argument pentru Oradea

Am fost informat în legătură cu un concurs ce se desfășoară sub egida Umbrela Verde și dați-mi voie să vă spun că nu e orice concurs...ci Capitala Verde a României. 

Ideea e simplă: fiecare blogger, prin articolul scris pe tema aceasta, poate să își voteze orașul pentru a câștiga titlul de Capitala Verde a României. Premiul va fi acordat primăriei orașului câștigător.

Înainte de a-mi începe pledoaria, vreau doar să vă îndem să scrieți despre orașul vostru, nu atât pentru a câștiga un premiu, ci pentru a le arăta autorităților că vouă vă pasă de măsurile care se iau pentru oraș. 

Vreau să încep prin a preciza că nu sunt născut în acest oraș, n-am copilărit aici și nici nu locuiesc de mult timp, dar cu siguranță e locul unde aș dori să mă stabilesc. 

Când am venit în Oradea, primul lucru care m-a surpins a fost faleza Crișului...amenajată pentru alergat, plimbări sau chiar momente de relaxare, mi-a sărit în ochi încă de pe tramvai și a fost primul loc în care am mers după ce m-am stabilit. 

Orașul are un plan urbanistic, care combină spațiile verzi cu monumentele arhitecturale, astfel încât poți să stai în Parcul 1 Decembrie și să admiri frumoasele clădiri evreiești, să lenevești în Piață Unirii și să te minunezi de frumusețea clădirilor în stil secession, că să culminez cu grădina Palatului Baroc, de-o monumentalitate extraordinară (să nu mai adaug că e cea mai mare clădire, ca suprafață, în stil baroc de la noi din țară). 

Iar legat de proiectul cu pista de biciclete despre care vorbește și Eliza, pot spune mândru că și eu am semnat petiția.

Nu știu ce părere au alții despre acest oraș, însă eu știu că e locul potrivit pentru un început.

Bilanţ 2011

Zilele acestea am stat pe gânduri și am meditat la anul care a trecut, la tot ce am realizat de-a lungul lui: am umblat, am văzut, m-am implicat, am cunoscut oameni minunați, am legat prietenii...am progresat.

Și sunt mulțumit! Anul a fost plin de surprize, plăcute și mai puțin plăcute, dar acesta e farmecul vieții...cât de ciudată și fără sens ar fi viața dacă toate ar fi previzibile?

„2011 e pe drum şi nu vreau nimic mai mult de la anul acesta decât sănătate şi fericire, pentru restul lucurilor voi muncii”... asta mi-am dorit anul trecut și asta îmi doresc și de la anul care vine.

Azi mai trece un an, o filă din marea istorie, iar eu va urez un an nou fericit şi multă sănătate!

Încă unu a început...

  

 

Nou pentru unii, vechi pentru alţii...anul universitar a început de câteva zile şi o ia încet la goană. Boboci, studenţi mai vechi sau veterani în anii IV-V, cu toţii şi-au luat posturile în această categorie socială şi să fie într-un ceas bun...

An universitar fericit, stimabili colegi! 

Cu şpaclul la baza istoriei

De curând am avut ocazia să mă "înrolez voluntar" în echipa de arheologi a muzeului pentru a participa la o săpătură de verificare într-o zonă scanată de curând. Pot spune că am mai participat la astfel de săpături, fiind "detaşat" de la facultate în cetatea de la Biharia pentru practică...dar acestea sunt alte fapte.

Importanţa acestor acţiuni nu constă atât în descoperirile pe care le facem (deşi de data aceasta au fost peste aşteptări), cât în sentimentele pe care le trăieşti pe "şanţ" (sentimentul descoperirii primului ciob de ceramică, curiozitatea şi chiar legătura maestru-discipol). Pot spune că am avut lângă noi îndrumători de excepţie, care ne-au împărtăşit din cunoştinţele lor, ne-au învăţat lucruri esenţiale şi ne-au arătat o altă faţă a arheologiei.

E greu să înţelegi ce se întâmplă pe un şantier arheologic atunci când vii la final şi priveşti secţiunea cercetată, dar e atât de simplu atunci când ai fost acolo, când ai luat şpaclu cu şpaclu fiecare bucată de pământ pentru a scoate la lumină informaţii despre trecut..."cu cât săpăm mai adânc, cu atât găsim mai mult" spune o vorbă a arheologului.

Poate că stând şi citind acest articol vi se pare fără sens, dar vă invit să vă "înrolaţi" şi voi ca voluntari în astfel de acţiuni şi atunci articolul va căpăta alt înţeles pentru voi.

5 plus 5 filme de 10:Oscar

Intru în jocul filmelor de Oscar propus de Johnny şi fac leapşa. Dar uitându-mă în topul filmelor premiate la Oscar, am rămas suprins că multe dintre filmele aflate în topul preferinţelor mele nu se găsesc printre filmele premiate la Oscar...păcat că nu fac şi eu parte din juriu...
Deci, topul meu arată astfel:

10. The Dark Knight  (Joker: “Why so serious?” He sticks the blade in my mouth… “Let’s put a smile on that face!”)


9. A Beautiful Mind (Charles: Yes. But pizza - now, pizza I have enormous respect for. And of course beer.)
 

8. The Departed (Frank Costello: The only one that can do what I do is me. Lot of people had to die for me to be me. You wanna be me?)
  

7. The Aviator (Howard Hughes: Sometimes I truly fear that I... am losing my mind. And if I did it... it would be like flying blind.)
 

6. The King's Speech (King George VI: If I'm King, where's my power? Can I form a government? Can I levy a tax, declare a war? No! And yet I am the seat of all authority. Why? Because the nation believes that when I speak, I speak for them. But I can't speak.)

5. The Lord of the Rings: The Return of the King (Aragorn: What say you? What say you? I am Isildur's heir. Fight for me. And I will hold your oaths fulfilled. What say you?)

4. Schindler's List (Oskar Schindler: In memory of the countless victims among your people, I ask us to observe three minutes of silence.)
 

3. Inglourious Basterds  (Lt. Aldo Raine: You probably heard we ain't in the prisoner-takin' business; we in the killin' Nazi business. And cousin, business is a-boomin'.)
 

2. Braveheart (William Wallace: Every man dies, not every man really lives.)

1. Gladiator (Maximus: Brothers, what we do in life... echoes in eternity.)

 Acestea fiind scrise, voi da mai departe leaşpa Elizei...
Numai bine!

Simpozion pentru viitor

N-am mai scris de o vreme bună...dar nu pot să neglijez nici partea de voluntariat studenţesc. Aici am fost prins în această perioadă, într-un simpozion studenţesc.

Stresul, nopţile nedormite, micile neîntelegeri sunt "elementele" care te-ar face să zici "pas", dar satisfacţia din final, dată de zâmbetul de mulţumire a participanţilor, e de nepreţuit.

De ce să participi la o asemenea activitate?

Dupa mine e cea mai bună metodă de a-ţi promova cercetările şi în plus audiezi multe lucrări pe tematică locală, ceea ce face ca acest tip de întalniri să fie atât de inedite. Iar pe lângă toate acestea trebuie menţionată şi partea socială, prieteniile care se leagă, distracţia şi amuzamentul.

E a doua oară când intru în contact cu un astfel de simpozion şi observ că de la an la an lucrările sunt din ce în ce mai bune şi mai documentate, semn că studenţii sunt din ce în ce mai implicaţi în cercetare...suntem pe panta ascendentă la capitolul acesta. Am văzut studenţi si studente excepţionali\e cu lucrări foarte bune, inedite...am văzut tineri şi tinere de-un potenţial uriaş. Ei sunt viitorul de mâine şi eu mă voi putea mândri că i-am cunoscut zilele acestea.

Le mulţumesc tuturor participanţilor pe calea aceasta şi le doresc mult succes!

Colegilor organizatori le rămân profund recunoscător şi sper să mai avem ocazia să colaborăm în formula aceasta.

Numai bine şi mult noroc pe viitor!

Hai cu promovarea!

În cadrul universităţii la care studiez şi eu a început febra promovării facultăţilor atăt la liceele din oraş cât şi la cele din jurul reşedinţei de judeţ. Lucru bun de altfel...tinerii elevi de clasa a XII-a care înca nu s-au hotărât pot alege acum dintr-o gamă largă de facultăţi şi specializări.

"Lupta" e acerbă...oferte care mai de care mai bune, taxe mai mici sau mai mari, locuri bugetate, burse de studiu în străinătate, aplicaţii de teren (unde e cazul), toate sunt argumente din arsenalul de promovare a facultăţilor, fiecare încercând să atragă cât mai mulţi elevi.

Ţin minte când au venit şi la liceul unde învăţam...m-au ajutat să mă hotărăsc şi nu regret deloc alegerea făcută.

În concepţia mea, tânărul din ziua de azi merge la facultate ca să devină OM. De aceea e bine să vă gândiţi bine, dragi elevi şi eleve, ce doriţi să faceţi mai departe. Alegeţi facultatea în funcţie de pasiune şi pricepere, nu alegeţi facultăţi după nume, mergeţi unde credeţi ca vă veţi forma ca oameni pentru că la angajare acest lucru se va simţi. Doar dacă mergeţi să vă angajati la stat contează numele diplomei, dar dacă mergeţi la privat...patronul va fi interesat ce ştii să faci şi în funcţie de asta îţi va acorda o slujbă.

Alegeţi cu grijă tineri elevi, alegeţi ce va face placere şi nu neaparat ce va aduce mulţi bani, mirajul câştigului e înşelător.

Bilanţ 2010

Am ajuns în momentul când privim în spate, tragem linie şi socotim. Anul 2010 a fost unul dintre cei mai activi ani ai mei, aglomerat dar plăcut. Evenimentele au alternat, bune şi rele, fericite şi nefericite, norocoase şi ghinioniste, dar acum....cum stau şi privesc focul din şemineu...mi-e bine, iar dacă rezultatul final e bun, n-am de ce să mă plâng de anul care stă să treacă.
2010 a fost un an bun!

2011 e pe drum şi nu vreau nimic mai mult de la anul acesta decât sănătate şi fericire, pentru restul lucurilor voi muncii. Chiar discutam aseară cu o prietenă pe această temă, cât de esenţiale sunt cele două şi cât de greu de dobândit sunt ele. Voi ce aşteptări aveţi de la noul an?
Azi mai trece un an, o filă din marea istorie, iar eu va urez un an nou fericit şi multă sănătate!

Sărbători fericite!!!

Fie ca sărbătoarea sfântă a Crăciunului să vă umple casa de dragoste, lumină, fericire şi linişte sufletească!

Pledoarie pentru voluntariat

Anul universitar a început deja de-o lună bună, iar asociațiile studențești sar toate cu oferte pentru tinerii boboci.
Eu pot să o spun fără modestie că am aproape un an de experiență în voluntariat și nu regret...
Poate mulți se întreabă: "Mie ce-mi iese din asta?", "Cât mă costă?"...voluntariatul te scoate din anonimat...îți dă ocazia să te implici în diferite activități pe plan universitar sau local și îți dezvoltă anumite abilități...asta iți iese tinere student....cât te costă? te costă ambiție, puțin timp, implicare și distracție.
Gata! Vremea liceului a trecut...ești student\ă, ai mai multe atribuții dar și responsabilități, ești la vârsta când începi să îți clădești viitorul să îți faci o carieră, un CV cât mai gros...trebuie să scoți capul și să spui..."Vreau să mă implic!"
Ca fapt divers...în timpul liceului nu m-am implicat în prea multe...am fost comod, dar am venit la universitate și mi-am dat seama că pasivitatea mea mă va costa. Mi-am luat inima în dinți, m-am înscris într-o asociație studențească și am început să mă implic în orice se întampla în campus...de la abonamente la teatru, la festivalul studențesc și evident revista studențească. Și sunt chiar mândru de ce am reusit să realizez până acum în calitate de "ONG-ist". Anul care vine sper la mai mult...

 Viața e monotona...implicați-vă și diversificați-o!

Începutul

În ziua de azi, să scrii pe blog a început să devină un moft, un „trend”.  Puține sunt acele persoane care chiar au o dăruire pentru așa ceva, o înclinație, care sunt inspirate să scrie. Eu nu mă număr printre acele persoane, dar îmi voi argumenta frumos decizia mea de a intra in „blogosferă”.

Prima influența a venit din partea unei colege, care mi-a spus într-o seară...Sebastian....tu ar trebui sa îți faci un blog. Tot această persoană mi-a spus că abia așteaptă să îmi fac blog ca să mă poată lua la „curățat”, să-mi verifice orice greșeală și să mă judece fără milă, pentru că atunci când suntem față în față i se face milă de mine, după cum spune ea.

A doua persoană care m-a influențat și m-a îndrumat e prietena mea cea mai bună. Ea mi-a zis că e o experiență unică..și are dreptate...de multe ori o văd îngrijorată pentru blogul ei, ca pentru copilașul ei...sau entuziasmată la comentariile pe care le primește...vreau să simt și eu așa ceva.

Cam așa sună argumentarea mea, dar sunt sigur că îmi voi auzi critici gen: „uite și-a făcut și ăsta blog ca să se dea mare”, „vai de capul lui, blog îi mai trebuia?” sau alte expresii. Sincer să fiu, chiar aștept comentariile de genul acesta. Să pot intra în polemică, să primesc și să dau replici, să văd breșele în gândirea mea și să citesc mai multe păreri despre un anumit subiect...

Cu aceste cuvinte îmi fac debutul în blogosferă. Să fie într-un ceas bun!