La mulţi ani de ziua femeii!

Am început postul mai repede decât trebuia de frica timpului...mâine voi avea o zi încărcată.
În 1 Martie, conform vechiului calendar...ar fi Anul Nou, când Primăvara învinge Iarna. Tradiţia s-a schimbat din secolul al XVIII-lea, data de 1 Martie a ajuns sărbătoarea Mărţisorului, un simbol al Primăverii.
Totuşi, eu de mic copil am fost învăţat că pe 1 Martie se sărbătoreşte, pe lângă Mărţişor, o sărbătoare mult mai importantă.....Ziua Femeii, iar eu rămân fidel învăţăturilor primite.
În aceste condiţii urez tuturor femeilor (de asemenea şi fetelor) un călduros

La Mulţi Ani!!!

Comerţ cu fericire?

Preţul fiecărui om...despre asta aş fi vrut să scriu. Vedem atâtea filme şi cazuri reale în care oamenii sunt "cumpăraţi". Am trecut perioada când se făcea comerţ cu oameni, comerţul cu forţa de muncă, dar am intrat într-o perioadă când noi ne vindem pe sume de bani. Ne vindem pentru a fi fericiţi? Acesta să fie răspunsul oare? "Fericirea nu poate fi cumpărată cu bani şi dragostea nu poate fi dobândită cu forţa" spunea Émile Zola, iar eu tind să îi dau dreptate francezului.
Ar fi multe de spus despre acest subiect dar nu mă mai lungesc şi dau cuvântul unei melodii care surprinde foarte bine această chestiune...

Dragobete pentru iubire

Legenda povesteşte despre Dragobete ca fiind un personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, şi lui Cupidon, al romanilor, ce oficia în cer, la începutul fiecărei primăveri, nunta tuturor animalelor, tradiţie ce s-a extins treptat până în rândul oamenilor şi a dat naştere unor obiceiuri specifice românilor din sudul şi nordul Dunării.
Se spune că în ziua de Dragobete, băieţii şi fetele se îmbrăcau în haine de sărbătoare şi porneau cu voie bună înspre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămâioasă, pe care le aşezau la icoane şi le foloseau la diverse farmece de dragoste. Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană înspre sat, fuga fiecăreia atrăgând dupa sine câte un băiat, şi nu unul oarecare, ci acela care le îndrăgea. De îşi prindea aleasa, acesta îi fura o sărutare în văzul lumii, sărutare ce simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile. De aici şi celebra zicală "Dragobetele sărută fetele!", mult îndrăgită de fetele nerăbdătoare, ce purtau în suflet speranţa primirii a cât mai multor sărutări, ce erau menite să le aducă acestora dragoste pe deplin în viitor.
Un alt obicei al fetelor era de a strânge omătul netopit, apa de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca având efecte magice asupra lor atunci când o foloseau, întrucât deveneau mai frumoase şi mai drăgăstoase.
(http://www.e-scoala.ro/dragoste/dragobete.html)

În ziua de azi nimeni nu se aşteaptă ca românii şi româncele de la oraş sau chiar de la sat să se îmbrace în straie populare şi să meargă în pădurea de la marginea oraşul\satului să culeagă flori de primăvară sau să reproducă obiceiul strămoşesc precum e scris mai sus. Ceea ce am dorit eu prin acel paragraf e să amintesc românilor cât de frumoasă e această sărbătoare uitată sau marginalizată de arhicunoscuta sărbătoare comercială Valentine's Day.
Ce îi lipseşte sărbătorii din 24 Februarie să fie una a îndrăgostiţilor? Ne-am dorit o zi în care să celebrăm iubirea şi uite-o....mai avem nevoie de împrumuturi americane?
Suntem originali dragi români, profitaţi de asta!
......sau cum ar zice reclama de la ciocolată: "De Dragobete iubeşte Româneşte!"

Sebastian versus Valentin

Am ajuns să mai scriu un post despre tradiţie, despre una împrumutată şi tot mai populară, această traditie a Sfântului Valentin care ne cuprinde în fiecare an. Sărbătorit pe 14 februarie, Valentin (care nu apare în calendare, excepţie făcând cel maghiar catolic unde apare ca Sfântul Balint.....care tot nu-mi sună a Valentin mie) este patronul îndragostiţilor, cei care se consideră aşa îşi oferă flori şi mici cadouri cu valoare sentimentală. După revoluţie, am preluat-o şi noi, că aşa-i „cool“.
Stau de la o vreme încoace şi mă gândesc, avem nevoie şi de asta? Avem nevoie de o sărbătoare ca sa ne spună: "băi prostule, du-te şi cumpără-i persoanei dragi un trandafir!"? Avem nevoie de o sărbătoare care să ne facă să ne arătăm afecţiunea, dragostea, iubirea faţă de persoana de lângă noi? Nu puteam să facem asta în fiecare zi\săptămână\lună? Sau de cate ori o simţim? Nu e nevoie de cadouri scumpe....cine te place te place pentru ceea ce eşti.
Bun, înteleg, poate avem nevoie de o sărbătoare a îndrăgostiţilor, iubirea e un sentiment ce nu se poate descrie sau cum ar zice Tudor Muşatescu..."iubirea nu se poate defini într-o singură formulă, fiindcă nimeni nu iubeşte identic", dar avem nevoie de o sărbătoare de peste ocean când avem şi noi una? Dragobetele nu reprezintă la fel de bine iubirea? Sau nu e la fel de "cool" precum e "Valentine's day"?
Arătaţi oameni buni că sunteţi români şi că mai ţineţi la identitatea voastră, nu lăsaţi să moară sărbătorile frumoase precum sunt Dragobetele.
Iar ca să închei trebuie să menţionez că nu sunt genul de om care s-a pus să scrie în felul acesta despre "Valentine's day" pentru că a fost rănit nu ştiu cât de tare în dragoste şi nu poate trece peste, pentru că pot garanta că asta e prima impresie care se formează când cineva citeşte articolul. Am iubit, iubesc şi voi iubi în continuare, dar pentru asta n-am nevoie de o sărbătoare americană care sa îmi spună când să îi iau cadou iubitei mele sau când să îmi demonstrez iubirea faţă de ea.

"Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc." (Liviu Rebreanu)

Folclorul zilelor noastre

Am să mă opresc doar la muzică. Avem atât de multe canale de muzică folclorică, unde 1/3 din ecran e ocupat de publicitate şi anunţuri, unde muzica încet încet capătă alte conotaţii, valoarea se pierde, ritmul se schimbă şi mă întreb unde se va ajunge? Folclorul e recunoscut pentru conservatorismul său, pentru stilul care nu acceptă influenţele modernităţii. E locul unde tradiţia românească se păstrează intactă, originile noastre care sunt uitate de majoritatea românilor, sunt ţinute în viaţă de artişti precum Grigore Leşe, Tudor Gheorghe, Nicolae Furdui Iancu sau Dumitru Fărcaș. Sunt păstrători ale unor motive din trecutul nostru. Câte din cântecele lor nu prezintă viaţa omului la ţară, motive religioase, motive de dragoste sau, dacă luăm în discuţie doina (cântec de jale şi dor specific folclorului românesc), care s-a născut din suferinţa mamelor care îşi vedeau copiii plecaţi la "răzbel" şi nu îi mai vedeau venind înapoi. Dar aşa ceva se uită...tradiţia se afundă în negura anilor, locul ei fiind luat de "sărbători" de peste mări şi ţări, de genuri muzicale comerciale, a căror versuri n-au nicio semnificaţie.
Doamne fereşte-ne de vremea când muzica folclorică va fi înlocuită de manele, iar tradiţia românească de sărbători străine!


P.S.  Ascultaţi vă rog doar o bucăţică din folclorul nostru...

Formaţii de suflet (II)

La cererea insistentă a lui DaffYDuck am grăbit acest post. Îl plănuisem pe mai târziu, dar şi acum e un moment destul de bun.
Mi-a fost greu să aleg doar o piesă din repertoriul acestei formaţii, dar privind afară am zis: "e o melodie potrivită pentru azi!"
Cum spune şi Bon Jovi.......Have a nice day! :-)

Filă din Stresiune

Pentru a-ţi asigura note bune în sesiune e recomandat să ai anumite tehnici şi strategii de învăţare. Fiind o sesiune mai grea pentru mine, am abandonat metoda trezitului la 5 dimineaţa şi învăţat până pe la amiază şi am încercat să citesc toată ziua, dar cred că şi voi ştiţi cum e...când te pui să înveţi îţi trec atâtea lucruri prin cap, care le-ai putea face chiar în momentul acela, apoi îţi aduci aminte că trebuie să trimiţi un mail, pe urmă îţi faci un sandwich, pe urmă apare ceva interesant la tembelizor. Ajutorul mi-a venit din partea unei prietene care mi-a spus: "hai să învăţăm în sala de lectură a bibliotecii!". Având "găuri" printre cursuri ideea mi-a surâs, metode noi la timpuri noi. Zi de zi am fost şi eu prezent printre rafturile de cărţi studiind, completănd lipsurile din cursuri şi spunând că din semestrul viitor mă voi apuca mai repede, dar parcă aşa am zis şi anul trecut...
Ce-i drept, am trecut cu bine peste jumătatea mai grea a "Stresiunii", nu-s chiar în top, dar nici nu mă fac de ruşine.
Ideea e să îţi faci un program, iar al meu se bazează pe o vorba studenţească: "Pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese"