În Spiritul Crăciunului

Ca în fiecare an, şi anul acesta am respectat tradiţia Crăciunului şi am mers la colindat. Am făcut apel la amicii din copilărie, toţi băieţii şi toate fetele care veneau în vacanţa de vară la bunici la ţară şi obişnuiam să ne jucăm în curtea şcolii, iar seara spuneam poveşti de groază...dar asta am să povestesc  în alt post. Ne-am strâns în număr de 15 şi am pornit pe drumul obişnuit, de la unu la altul. E interesant să te întâlneşti cu vechi prieteni, pe care poate nu i-ai văzut peste an şi să recuperezi atunci, să depeni amintiri din copilărie. E interesant cum obiceiul înca se păstrează la ţară şi cum multe din cunoştinţele mele se retrag la ţară de Crăciun. E un loc bine conservat, unde parcă timpul trece mai încet din acest punct de vedere, iar lucrul acesta mă bucură. Cred că dacă aş fi pus să aleg sărbătoarea care îmi place cel mai mult, Crăciunul ar fi cu siguranţă alegerea mea. E Naşterea Mântuitorului, nu ziua lui Moş Crăciun, nu cadourile şi mâncarea...nu ele fac sărbătoarea asta atât de specială. E ziua când se adună toată familia acasă, când mergem să colindăm, când la 12 noaptea mergem toţi la biserică, iar pe urmă ne continuăm colindatul...e Spiritul Crăciunului.
Sper ca tradiţia asta să se pastreze mulţi ani de acum încolo, e păcat să se piardă.

 

(o mică parte din trupa noastră de colindători)