Ţin să menţionez că acest blog este proprietate personală, iar eu mă voi folosi de acesta în conformitate cu nevoile şi credinţele mele. Îmi iau de asemenea dreptul de a modera discuţiile pe marginea subiectelor expuse aici şi voi ignora orice atac la persoană, mai ales dacă vine sub formă anonimă.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Hermeneutica vorbirii

Prin definiţie omul este un animal social. Intră în contact cu alţi oameni, interacţionează şi vorbeşte.
Suntem de multe ori dornici să ne exprimăm părerile, bune sau rele, să ne argumentăm punctul de vedere, dar de multe ori ceea ce spunem are mai multe sensuri. Nu cred că există persoană căruia să i se fi întâmplat să fi vrut să spună ceva şi auditorul să fi înţeles altceva, iar aici nu mă refer la conotaţii sexuale. De aici şi până la dispută nu e decât un pas. Există oameni preocupaţi să înteleagă elementele de detaliu din conversaţie şi uită de ideea de ansamblu. Nu toţi suntem francmasoni şi ascundem simboluri în ceea ce spunem. E mai înţelept să încercăm o interpretate a textului per ansamblu prima dată, iar pe urmă să aruncăm o privire la detalii.
 Aşa greu e să vedem lucrurile simplu? Nu toate sunt complexe pe lumea asta.

4 comentarii:

  1. hehe, tie ti-ar place sa nu bage lumea de seama cand spui prostii

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai vai!
    Iar intelegi altceva?
    Inspiratia, sau mai bine zis nervii, pentru acest post mi-au venit de la tine...
    Cu tine mi s-a intamplat de cele mai multe ori sa spun ceva si as intelegi cu totul altceva

    RăspundețiȘtergere
  3. Sebi, iar te vaieti...fii calm...
    Cică iar înţeleg altceva... nu fii prostuţ, concluzia din primul comentariu nu se bazează pe articol ăsta cu hermeneutica.

    RăspundețiȘtergere