Bilanţ 2010

Am ajuns în momentul când privim în spate, tragem linie şi socotim. Anul 2010 a fost unul dintre cei mai activi ani ai mei, aglomerat dar plăcut. Evenimentele au alternat, bune şi rele, fericite şi nefericite, norocoase şi ghinioniste, dar acum....cum stau şi privesc focul din şemineu...mi-e bine, iar dacă rezultatul final e bun, n-am de ce să mă plâng de anul care stă să treacă.
2010 a fost un an bun!

2011 e pe drum şi nu vreau nimic mai mult de la anul acesta decât sănătate şi fericire, pentru restul lucurilor voi muncii. Chiar discutam aseară cu o prietenă pe această temă, cât de esenţiale sunt cele două şi cât de greu de dobândit sunt ele. Voi ce aşteptări aveţi de la noul an?
Azi mai trece un an, o filă din marea istorie, iar eu va urez un an nou fericit şi multă sănătate!

În Spiritul Crăciunului

Ca în fiecare an, şi anul acesta am respectat tradiţia Crăciunului şi am mers la colindat. Am făcut apel la amicii din copilărie, toţi băieţii şi toate fetele care veneau în vacanţa de vară la bunici la ţară şi obişnuiam să ne jucăm în curtea şcolii, iar seara spuneam poveşti de groază...dar asta am să povestesc  în alt post. Ne-am strâns în număr de 15 şi am pornit pe drumul obişnuit, de la unu la altul. E interesant să te întâlneşti cu vechi prieteni, pe care poate nu i-ai văzut peste an şi să recuperezi atunci, să depeni amintiri din copilărie. E interesant cum obiceiul înca se păstrează la ţară şi cum multe din cunoştinţele mele se retrag la ţară de Crăciun. E un loc bine conservat, unde parcă timpul trece mai încet din acest punct de vedere, iar lucrul acesta mă bucură. Cred că dacă aş fi pus să aleg sărbătoarea care îmi place cel mai mult, Crăciunul ar fi cu siguranţă alegerea mea. E Naşterea Mântuitorului, nu ziua lui Moş Crăciun, nu cadourile şi mâncarea...nu ele fac sărbătoarea asta atât de specială. E ziua când se adună toată familia acasă, când mergem să colindăm, când la 12 noaptea mergem toţi la biserică, iar pe urmă ne continuăm colindatul...e Spiritul Crăciunului.
Sper ca tradiţia asta să se pastreze mulţi ani de acum încolo, e păcat să se piardă.

 

(o mică parte din trupa noastră de colindători) 

Sărbători fericite!!!

Fie ca sărbătoarea sfântă a Crăciunului să vă umple casa de dragoste, lumină, fericire şi linişte sufletească!

Vedete de România

Mda! M-a apucat febra scrisului, a liberii exprimări. Scriu a 3-lea post în seara aceasta pentru că nu m-am putut abţine să nu-mi spun părerea despre tema aceasta: „Vedete de România”

Vedeta este un  artist vestit (mai ales de teatru, cinema); stea. Persoană care se impune în mod intenţionat într-un domeniu de activitate, asta confrom DEX-ului. Ar trebuii anuntaţi cei de la Academia Română să schimbe sensul cuvântului pentru că în ziua de azi la „tembelizor”  nu mai există aşa ceva sau e pe cale de dispariţie. Oriunde m-aş uita, ceea ce atrage cel mai mult e prostia şi scandalul. Vina nu e a celor din televiziune, ci a noastră, popor consumator de scandaluri şi mizerii.

Un exemplu atât de mediatizat în ultima vreme e cazul lui Ciprian, băiatul „nu ştiú”. Acel băiat, pe lângă că e timid, e şi bolnav, dar noi ne amuzăm pe seama lui. Am văzut cazuri de copii de 10 ani folosind replica lui, dar şi oameni de 50 de ani...chiar aşa mult ne influenţează prostia? Chiar aşa dornici suntem de ea? 

Mi-e silă de toate certurile de familie televizate, de scandalurile din presă, de mizeria din politică.

Omul trebuie să fie informat, dar nu cred că viaţa privată a unei „vedete” e de interes general.

Sistemul de valori

De mici ne alegem valori după care ne ghidăm în viaţă. Fireşte acestea se schimbă pe parcurs în funcţie de vârstă şi etapa prin care trecem. Fiecare dintre ele ni se par morale, din punctul de vedere propriu, la acel moment dat. Dar acum, dacă stăm şi ne gândim la felul în care ne-am comportat în urmă cu 6 ani, nu prea ne vine să credem cum eram în perioada aceea. 

Dar nu aici vreau sa ajung cu ideea, ci la felul valorilor. Ne alegem valorile care ne ghidează viaţa după bunul plac, dar ne-am gândit vreodata că valorile noastre poate face rău altor persoane din jurul nostru? Că poate sunt sub orice critică, dar noi ne simţim bine, ne mândrim cu ele.

În concluzie s-ar putea spune că nu toate valorile sunt morale, dar atunci….se mai pot numi valori?

Hermeneutica vorbirii

Prin definiţie omul este un animal social. Intră în contact cu alţi oameni, interacţionează şi vorbeşte.
Suntem de multe ori dornici să ne exprimăm părerile, bune sau rele, să ne argumentăm punctul de vedere, dar de multe ori ceea ce spunem are mai multe sensuri. Nu cred că există persoană căruia să i se fi întâmplat să fi vrut să spună ceva şi auditorul să fi înţeles altceva, iar aici nu mă refer la conotaţii sexuale. De aici şi până la dispută nu e decât un pas. Există oameni preocupaţi să înteleagă elementele de detaliu din conversaţie şi uită de ideea de ansamblu. Nu toţi suntem francmasoni şi ascundem simboluri în ceea ce spunem. E mai înţelept să încercăm o interpretate a textului per ansamblu prima dată, iar pe urmă să aruncăm o privire la detalii.
 Aşa greu e să vedem lucrurile simplu? Nu toate sunt complexe pe lumea asta.

Comedia vieţii

A căzut şi prima zăpadă serioasă aici în Oradea...iar pe viscolul din după-masa aceasta mi-am programat să merg la teatru. Prima piesă din stagiunea actuală "Amor cu repetiţie", o piesă foarte interesantă din cele auzite şi acelaşi lucru pot să îl spun şi eu acum după ce am văzut-o. Totuşi trebuie să menţionez că am rămas uimit de cât de multă sexualitate sau faze cu subînţeles a conţinut. În rest piesa a fost extraordinară, comedie fiind...am râs pe rupte, m-a ţinut cu zâmbetul până la urechi.

Ce e teatrul de fapt? Ce sunt aceşti actori? Oameni care ne pun zâmbetul pe faţă? Oameni cu un deosebit talent de interpretare?
Aceleaşi întrebări le-am avut şi în legătură cu şcoala şi învăţământul, iar răspunsul m-a surprins enorm. Profesorul este o persoană care vine la şcoală şi îşi vinde cunoştinţele pe un salariu, se "prostituează intelectual" a fost răspunsul mai exact.
Putem atribui aceeaşi idee şi teatrului? Actorilor? Sunt cam în aceeaşi situaţie. Trebuie să îşi vândă talentul că să producă plăcere publicului, să îşi aleagă piesele în funcţie de preferinţa majorităţii astfel încât să atragă lumea.
Ciudat, nu?

Fericirea

Nu am bani, resurse, speranţe. Sunt cel mai fericit om în viaţă. – Henry Miller
M-am trezit cu o dorinţă de a scrie ceva despre fericire, am deschis google-ul şi am citit câteva citate. Multe dintre ele foarte frumoase, altele pesimiste, dar cel a lui Henry Miller mi-a atras atenţia pentru că evidenţia chiar ideea la care m-am gândit şi eu. Banii sau resursele nu sunt elementele esenţiale pentru găsirea fericirii, care oricât am căuta-o nu va apărea când vrem noi. Fericirea vine pe nepregătită masă, instantaneu, ceea ce face impactul şi mai mare. Fericirea trebuie să fie o rasplată, nu un scop, spunea Antoine de Saint-Exupery. Ne zbatem să facem lucruri măreţe pentru fericirea noastră, dar uneori uitam că fericirea pură vine din lucrurile simple, un sfat, ajutorul dat unei persoane apropiate, un zâmbet, un mulţumesc, lucruri mărunte care nu costă nimic. Împărtăşind vom primi...
Crăciunul ne bate la uşă, acum e momentul....fiţi fericiţi!

Călătoria ca hobby

Cu oricâte persoane aş vorbi despre hobby-uri, nu cred că am întâlnit persoana care să îmi spună că nu îi place să călătorească. Suntem nişte firi foarte curioase şi dornice de tot ce e nou, dorim să explorăm locuri, să vedem, să experimentăm, să fotografiem. Şi mie îmi plac lucrurile enumerate anterior, dar cel mai interesant într-un oraş nou mi se pare necunoscutul. Să ştiu că defapt nu ştiu nimic despre acel loc şi să mă iau la pas să îl explorez, ceea ce am făcut şi în ultima excursie în Bucureşti. Evident n-am reuşit să îl străbat la pas, dar mi s-a părut interesant să mă plimb pe jos şi să nu cunosc nicio zonă, să aud accente diferite, să văd comportamente diferite. Oricum, n-am de gând să mă opresc aici...mai am multe planuri de excursii in ţară.
Aici apare curiozitatea mea, voi unde aţi vrea să călătoriţi? Poate în ţară? Poate în străinătate? Unde şi de ce? Ce vă atrage la acel loc?....şi uite cum curiozitate ne îndrumă să dezbatem un subiect...al naibii curiozitatea asta.