Sunt la o vârstă bună...20 şi un pic...şi îmi place această perioadă. Suntem visători acum, avem planuri măreţe şi principii revoluţionare, suntem o nouă generaţie cu o altă mentalitate.
Viitorul....unde ne vedem peste 10 sau 20 de ani? Sau mai bine zis...vrem să ne vedem peste 20 de ani? Cu riduri, obosiţi, secaţi de vlaga tinereţii? Cred că marea majoritate a tinerilor din ziua de azi şi-ar dori să rămână veşnic la vârsta de 20 şi un pic de ani. Câţi dintre noi nu ne-am dori să fim în pielea tânărului Dorian Gray? Vă invit să vizionaţi varianta filmului din 2009. Mai multe detalii nu vă dau pentru că aş intra în domeniul de discuţie a lui Ionuţ, dar îl voi ruga pe el să vă facă o scurta prezentare.
Totuşi trebuie să vedem şi cealaltă jumătate. Tinereţe veşnică...sună bine, nu? Dar cănd vezi că toate persoanele dragi ţie îmbătrânesc...mai sună la fel de bine? Viaţa are multe de oferit, la vârste diferite. Fiecare etapă are farmecul ei...îmbătrânirea e un proces care ne oferă prilejul să privim viaţa din diferite perspective.
M-am gândit să vă ataşez o melodie, piesa celor de Alphaville adaptată zilelor noastre...care ne întreabă
"Do you really want to live forever?
Forever and ever"
Putem trăi veşnic prin ceea ce lăsăm în urma noastră...
daca aruncam o privire asupra filmelor o sa gasim o serie de filme ce trateaza acest subiect incepand cu "Dorian Gray"(genul de film clasic facut dupa o nuvela clasica),Twilight,Blade,Underworld(ca sa fiu in ton cu moda,gen de film cu o altfel de poveste dar tot despre tinerete venica) desigur si multe altele gen sf.dar prin filmul Dorian Gray ajungi sa reflectezi asupra acestui subiect din alta perspectiva.
RăspundețiȘtergereHuh, pentru mine e un subiect tare delicat.
RăspundețiȘtergereEra mai demult un desene animat cu Marcelino, care când a împlinit 6 ani, a spus"Of, ce bătrân sunt!" şi chiar dacă pare o replică ilară, mi-am spus şi eu la fiecare aniversare, într-un mod ironic.
Mă întreb totuşi cum va fi când va fi adevărat ceea ce voi spune şi îmi voi da seama că am ajuns la o anumită vârstă, în care nu mă mai pot ironiza cu îmbătrânirea.
Dacă s-ar putea aş gusta din leacul"Tinereţe fără bătrâneţe", dar nu ştiu cât farmec ar avea după un anumit timp.
Se spune că pe fiecare zi care trece suntem mai aproape cu un pas de bâtrâneţe, dar asta nu ne dă niciun un argument să ne gândim la sfârşit şi să nu trăim într-un prezent în care suntem la cea mai frumoasă frumoasă.
cred ca fiecare etapa a vietii trebuie traita la timpul ei, si fiecare in felul lui de a fi, iar daca aruncam o privire mai incolo de viata aceasta atunci, vorba Sfantului Vasile ce Mare, ar trebui sa ne traim viata cu gandul ca maine vom muri, ceea ce ne-ar face mult mai intelepti si ne-ar arata care sunt cu adevarat lucrurile 'pretioase' de care avem nevoie
RăspundețiȘtergerehttp://piratulcinefil.wordpress.com/2011/03/11/blogul-2/
RăspundețiȘtergereleapsa :D
io am 19 si ceva... daca sincer ma simt la fel de tanara ca la 7, si-o sa ma simt mereu asa..:)
RăspundețiȘtergere@Aneliesse: daca nu ma inseala memoria, Marcelino se rula pe MiniMax.:)
cat despre "young forever", as vrea un tatoo pe gat.
hai pa, bun blogulet)