Ţin să menţionez că acest blog este proprietate personală, iar eu mă voi folosi de acesta în conformitate cu nevoile şi credinţele mele. Îmi iau de asemenea dreptul de a modera discuţiile pe marginea subiectelor expuse aici şi voi ignora orice atac la persoană, mai ales dacă vine sub formă anonimă.

luni, 22 noiembrie 2010

20

Inițial vroiam să scriu un post mai lung despre vârstă și cât de importantă e perioada aceasta din viață. Cum urmează să luăm tot felul de decizii importante pentru viitor, cum viața noastră în continuă schimbare ia o alură din ce în ce mai serioasă, dar mă rezum la ceva mai simplu: La mulți ani mie și prefix nou fericit!!!

luni, 15 noiembrie 2010

Zodie versus personalitate

Zodiac, zodiace, s.n. 1. Zonă circulară a sferei cereşti în care se află cele douăsprezece constelaţii corespunzătoare lunilor anului şi prin faţa cărora trece drumul aparent al Soarelui în cursul unui an. Asta ar zice DEX-ul despre zodiac...
Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu într-o discuție și după câteva minute să fiu întrebat: "auzi...tu ce zodie ești?", nu mă deranjează deloc dar mă pune pe gânduri...Chiar așa importantă e zodia? Te caracterizează? Poți deduce ce fel de om e o persoană în funcție de zodie?
Am luat câteva cărți în care sunt descrise zodiile, am găsit și asemănări dar și deosebiri...însa de fiecare dată când iau o asemenea carte sau dau peste zodiac în ziar...mă tot întreb: Ce fel de "calitati" trebuie să aibă o persoană care scrie zodiacul? Îi vine inspirația pur și simplu? Pentru că eu nu prea am pățit să mi se întâmple cum scria tanti\nenea acolo.
Fiecare suntem unici în felul nostru. Nu cred că persoanele născute într-un anumit interval din lună au aceleași caracteristici.

joi, 11 noiembrie 2010

Decizii sau regrete

Ieri, după ce mă trezisem de dimineață să pot colinda orașul pentru nevoile personale, am ajuns la facultate la ora 16 la curs. Obosit de atâta umblat, plictiseala m-a prins repede, iar refugiul în astfel de vremuri e privitul pe fereastră. Și cum stăteam așa atârnat cu privirea spre noua bibliotecă, m-a lovit inspirația.
Decizii!
De-o vreme încoace, am ajuns să cred în vorba: "Mai bine regreţi ceva ce ai făcut, decât ceea ce nu ai avut curaj să faci". Câți dintre noi nu am ajuns în situația de a lua o decizie importanta și aveam 2 sau mai multe variante? De unde știm că am ales calea care trebuie? Ne consolăm cu gândul: "așa a fost să fie" dar de multe ori ne gândim: "cum ar fi fost dacă aș fi ales cealaltă variantă?"...moment ce ne pune în impasul de a ne contesta alegerea făcută.
Aici apare curiozitatea mea: câți dintre voi sunteți absolut siguri de deciziile pe care le-ați luat? aveți regrete față de ceea ce ați ales? ați vrea să dați timpul înapoi pentru a alege altceva?

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Pledoarie pentru voluntariat

Anul universitar a început deja de-o lună bună, iar asociațiile studențești sar toate cu oferte pentru tinerii boboci.
Eu pot să o spun fără modestie că am aproape un an de experiență în voluntariat și nu regret...
Poate mulți se întreabă: "Mie ce-mi iese din asta?", "Cât mă costă?"...voluntariatul te scoate din anonimat...îți dă ocazia să te implici în diferite activități pe plan universitar sau local și îți dezvoltă anumite abilități...asta iți iese tinere student....cât te costă? te costă ambiție, puțin timp, implicare și distracție.
Gata! Vremea liceului a trecut...ești student\ă, ai mai multe atribuții dar și responsabilități, ești la vârsta când începi să îți clădești viitorul să îți faci o carieră, un CV cât mai gros...trebuie să scoți capul și să spui..."Vreau să mă implic!"
Ca fapt divers...în timpul liceului nu m-am implicat în prea multe...am fost comod, dar am venit la universitate și mi-am dat seama că pasivitatea mea mă va costa. Mi-am luat inima în dinți, m-am înscris într-o asociație studențească și am început să mă implic în orice se întampla în campus...de la abonamente la teatru, la festivalul studențesc și evident revista studențească. Și sunt chiar mândru de ce am reusit să realizez până acum în calitate de "ONG-ist". Anul care vine sper la mai mult...

 Viața e monotona...implicați-vă și diversificați-o!

marți, 2 noiembrie 2010

Timpul

Stând puțin pe gânduri și planificându-mi ziua, dimineață când m-am trezit, mi-am dat seama că m-am înhămat la prea multe lucruri. Am atâtea planuri, lucruri care doresc să le fac, lucruri care poate în trecut mi se păreau nesemnificative iar acum mă preocupă...lucruri care simt că îmi scapă de sub control și termenul limită se apropie, lucruri care nu-mi permit să le fac acum.
Aș putea da vina pe timp...trece prea repede și nu ma așteaptă, dar timpul n-are nicio vină...eu sunt vinovat, suntem administratorii propriului timp, îmi spunea cineva, și se pare că sunt un prost administrator al timpului meu. Sunt în mijlocul studenției....acum e timpul să fac de toate...
Aici vin întrebările mele către voi: Cât de buni administratori ai propriului timp sunteți? Reușiți să faceți tot ce vă propuneți în timpul dat? Cum știti dacă ați luat mai mult decât puteți duce?

luni, 1 noiembrie 2010

Evoluție sau involuție

Suntem într-o eră a tehnologiei și dacă nu știi să folosești un telefon mobil sau să operezi pe calculator, ești considerat primitiv sau inadaptat timpului. Nu neg necesitatea unor cunoștințe de bază in aceste domenii, trebuie să fim in pas cu tehnologia, dar nu să cădem în extreme.
Urmărind câteva site-uri de socializare și chiar anumite persoane din anturajul meu, mi-a dat seama că tehnologia nu aduce cu ea chiar evoluție. Am ajuns să cunosc persoane afectate grav de acest progres. Singura "evoluție"" a lor, pe care am putut-o observa eu, a fost cea a scrierii in limba română. Pe lângă faptul că stâlceau cuvintele, le scriau legate, le foloseau in alte sensuri fără cunoștință de cauză, am mai avut ocazia să dau și peste persoane care imi scriau într-o combinație de mai multe limbi si abrevieri, o noua limbă, gen Esperanto.
Îmi vine să-i plâng de milă limbii române...la cât de "faultată" e...cred că stă în comă în spital, secția de reanimare.

Înteleg lipsa timpului la tineri, că se grăbesc să scrie pe messenger sau că economisesc caracterele din sms-uri, dar nu-i înteleg atunci când trimit un mail, când scriu o lucrare, când scriu orice care pe urmă devine public și denotă nivelul de cultură care-l are acea persoană.

Începutul

În ziua de azi, să scrii pe blog a început să devină un moft, un „trend”.  Puține sunt acele persoane care chiar au o dăruire pentru așa ceva, o înclinație, care sunt inspirate să scrie. Eu nu mă număr printre acele persoane, dar îmi voi argumenta frumos decizia mea de a intra in „blogosferă”.
Prima influența a venit din partea unei colege, care mi-a spus într-o seară...Sebastian....tu ar trebui sa îți faci un blog. Tot această persoană mi-a spus că abia așteaptă să îmi fac blog ca să mă poată lua la „curățat”, să-mi verifice orice greșeală și să mă judece fără milă, pentru că atunci când suntem față în față i se face milă de mine, după cum spune ea.
A doua persoană care m-a influențat și m-a îndrumat e prietena mea cea mai bună. Ea mi-a zis că e o experiență unică..și are dreptate...de multe ori o văd îngrijorată pentru blogul ei, ca pentru copilașul ei...sau entuziasmată la comentariile pe care le primește...vreau să simt și eu așa ceva.
Cam așa sună argumentarea mea, dar sunt sigur că îmi voi auzi critici gen: „uite și-a făcut și ăsta blog ca să se dea mare”, „vai de capul lui, blog îi mai trebuia?” sau alte expresii. Sincer să fiu, chiar aștept comentariile de genul acesta. Să pot intra în polemică, să primesc și să dau replici, să văd breșele în gândirea mea și să citesc mai multe păreri despre un anumit subiect...
Cu aceste cuvinte îmi fac debutul în blogosferă. Să fie într-un ceas bun!