5 plus 5 filme de 10:Oscar

Intru în jocul filmelor de Oscar propus de Johnny şi fac leapşa. Dar uitându-mă în topul filmelor premiate la Oscar, am rămas suprins că multe dintre filmele aflate în topul preferinţelor mele nu se găsesc printre filmele premiate la Oscar...păcat că nu fac şi eu parte din juriu...
Deci, topul meu arată astfel:

10. The Dark Knight  (Joker: “Why so serious?” He sticks the blade in my mouth… “Let’s put a smile on that face!”)


9. A Beautiful Mind (Charles: Yes. But pizza - now, pizza I have enormous respect for. And of course beer.)
 

8. The Departed (Frank Costello: The only one that can do what I do is me. Lot of people had to die for me to be me. You wanna be me?)
  

7. The Aviator (Howard Hughes: Sometimes I truly fear that I... am losing my mind. And if I did it... it would be like flying blind.)
 

6. The King's Speech (King George VI: If I'm King, where's my power? Can I form a government? Can I levy a tax, declare a war? No! And yet I am the seat of all authority. Why? Because the nation believes that when I speak, I speak for them. But I can't speak.)

5. The Lord of the Rings: The Return of the King (Aragorn: What say you? What say you? I am Isildur's heir. Fight for me. And I will hold your oaths fulfilled. What say you?)

4. Schindler's List (Oskar Schindler: In memory of the countless victims among your people, I ask us to observe three minutes of silence.)
 

3. Inglourious Basterds  (Lt. Aldo Raine: You probably heard we ain't in the prisoner-takin' business; we in the killin' Nazi business. And cousin, business is a-boomin'.)
 

2. Braveheart (William Wallace: Every man dies, not every man really lives.)

1. Gladiator (Maximus: Brothers, what we do in life... echoes in eternity.)

 Acestea fiind scrise, voi da mai departe leaşpa Elizei...
Numai bine!

Formaţii de suflet (IV)

Am ales-o de data aceasta pe Natasha Bedingfield, una dintre cele mai de succes soliste de origine britanică. O cântăreaţă foarte talentată, motiv pentru care în playlist-ul meu se găsesc mai multe piese de la ea. Mi-a fost greu să aleg una, totuşi m-am oprit la "Strip Me"...

Melodia m-a prins în ultima vreme, plus că are şi un mesaj foarte bun, de aceea vă invit să trageţi şi voi cu urechea la următoarea...

Must see!

Fără intenţie rea îi voi invada spaţiul lui Johnny şi voi vorbi puţin despre un film vizionat de curând, Morning Glory. Un film căruia nu i-am dat multe şanse când m-am uitat la trailer, dar se pare că prima impresie a fost greşită...încă un exemplu care îmi demonstrează că trailer-ul nu prezintă aproape deloc filmul.

Acţiunea se învârte în jurul tinerei producătoare Becky Fuller (Rachel McAdams), care încearcă să salveze emisiunea de dimineaţă "Daybreak" şi Mike Pomeray (Harrison Ford) un jurnalist de mare calibru. Povestea e comică, are suspans, iar acţiunea e destul de imprevizibilă...un film unde Harrison Ford ne arată că îşi merită renumele de mare actor.

Pot doar să vă urez vizionare plăcută, chiar merită văzut!



Simpozion pentru viitor

N-am mai scris de o vreme bună...dar nu pot să neglijez nici partea de voluntariat studenţesc. Aici am fost prins în această perioadă, într-un simpozion studenţesc.

Stresul, nopţile nedormite, micile neîntelegeri sunt "elementele" care te-ar face să zici "pas", dar satisfacţia din final, dată de zâmbetul de mulţumire a participanţilor, e de nepreţuit.

De ce să participi la o asemenea activitate?

Dupa mine e cea mai bună metodă de a-ţi promova cercetările şi în plus audiezi multe lucrări pe tematică locală, ceea ce face ca acest tip de întalniri să fie atât de inedite. Iar pe lângă toate acestea trebuie menţionată şi partea socială, prieteniile care se leagă, distracţia şi amuzamentul.

E a doua oară când intru în contact cu un astfel de simpozion şi observ că de la an la an lucrările sunt din ce în ce mai bune şi mai documentate, semn că studenţii sunt din ce în ce mai implicaţi în cercetare...suntem pe panta ascendentă la capitolul acesta. Am văzut studenţi si studente excepţionali\e cu lucrări foarte bune, inedite...am văzut tineri şi tinere de-un potenţial uriaş. Ei sunt viitorul de mâine şi eu mă voi putea mândri că i-am cunoscut zilele acestea.

Le mulţumesc tuturor participanţilor pe calea aceasta şi le doresc mult succes!

Colegilor organizatori le rămân profund recunoscător şi sper să mai avem ocazia să colaborăm în formula aceasta.

Numai bine şi mult noroc pe viitor!

Parte de teatru

Am fost plecat din oraş în scop educaţional şi m-am distrat de minune, dar totuşi regret un fapt...că n-am putut să vă mărturisesc mai repede din experienţa mea de la teatru.

Miercuri seara, înainte de a pleca (joi dimineaţa a fost plecarea), am fost la o piesă de teatru. Pot spune că sunt un mare admirator al trupei de teatru din oraş. Piesa se numeşte Îndrăgostiţii din Ancona şi e o comedie muzicală foarte reuşită. 

Aceasta a început foarte bizar...actorul Richard Balint încerca să ne convingă că el şi colegii lui au repetitii în seara aceea şi ca noi n-ar trebui să fim în sală. Improvizaţia, micile greşeli intenţionate, replicile memorabile, au fost elementele care au colorat viu scena Casei de Cultură. Începută cu semnul întrebării, piesa s-a încheiat în aplauzele unui public mai mult decât mulţumit.

Cred că e cea mai bună piesă de teatru pe care am văzut-o în Oradea...

Reverenţă atât regizorului cât şi actorilor! 

Bravo!

1 Mai

În ziua de 1 Mai, indiferent dacă eşti angajat, student sau elev, toată lumea sărbătoreşte ziua muncii. Pe malul lacurilor, la marginea pădurilor, în parcuri se aud râsete, sfârâie grătarele, e veselie şi voie bună...că doar e zi liberă. Dar oare lumea ştie ce se sărbătoreşte pe data de 1 Mai?

Cel mai des răspuns pe care l-am primit a fost: "1 Mai Muncitoresc, sărbătorea din vremea comunismului". Ceea ce e parţial adevărat...sărbătoarea a venit la noi în ţară odată cu regimul comunist...dar originile? 

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însă, cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mărșăluit 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului. Trebuie să privim situaţia de atunci, când patronul îţi impunea câte ore să lucrezi pe zi. Azi ni se pare scandalos să lucrăm mai mult de 8 ore pe zi şi să nu fie socotite ca ore suplimentare...atunci era ceva normal.

Acesta e adevărul! Au murit oameni în manifestările acelea ca noi să avem dreptul la 8 ore de muncă pe zi. Nu ne cere nimeni să purtăm doliu pentru asta, dar măcar să ştim de unde vine semnificaţia zilei de 1 Mai.