Ţin să menţionez că acest blog este proprietate personală, iar eu mă voi folosi de acesta în conformitate cu nevoile şi credinţele mele. Îmi iau de asemenea dreptul de a modera discuţiile pe marginea subiectelor expuse aici şi voi ignora orice atac la persoană, mai ales dacă vine sub formă anonimă.

vineri, 16 decembrie 2011

File din romantismul contemporan (I)

Înainte să îmi încep articolul vreau să menţionez că nu sunt Hitch şi nici nu încerc să îl copiez, ci doar vreau să scot în faţă un detaliu al vieţii cotidiene şi sper să pot porni o discuţie pe acest subiect.
Nu poţi să treci pe stradă în ziua de azi fără să observi manifestaţii romantice ale băieților. Iar dacă vă așteptați la gesturi tandre și flori, ciocolată și poezii...atunci ați greșit epoca și vă sugerez să vă întoarceți în timp puțin mai mult de 300-400 de ani pentru astfel de „mofturi”. 
În fabulosul an 2011 băieții au ”metode moderne„ (florile sunt scumpe, ciocolata îngrașa, iar pentru poezie trebuie nițel talent).
Nu de puține ori mi s-a dat sa văd același scenariu când ies în oraș. Băiatul vede fata...merge la ea și o prinde de fund...eu stau și mă gândesc: ce îi trece prin capul băiatului în momentul acela și ce reacție se așteaptă el să aibă fata? Pentru că sigur nu va reacționa frumos și va accepta asemenea mitocănii. Dacă primul pas nu merge (ceea ce era de așteptat), urmează pasul 2: băiatul se pune la bar lângă fată, își aruncă setul de chei cu brelocul Mercedes, BMW sau Audi pe tejghea și își pune în valoare talentul orator: „cu ce îți fac cinste păpușă?” (apelativul poate veni și sub altă formă). Dacă discuția continuă, există șanse mari să devină un monolog în care el își prezintă cu mare fast posesiile, talentele și numeroasele calități, culminând cu o replică de zile mari care ar trebui să dea fata pe spate: „Nu prea îmi plac blondele, dar în seara asta voi face o excepție” (în cazul în care fata e brunetă sau roșcată, replica e aceeași...se schimbă doar culoarea). Am să mă opresc aici și n-am să continuu cu partea de dans, numere de telefon, adresa de messenger sau alte chestii prea comune.
În schimb vreau să mă opresc asupra fluieratului pe stradă după fete. Acest gest ar trebui să înlocuiască serenadele și cântecele romantice? Pentru că mie mi se pare ca înseamnă: „Hei! Ești bună, nu vrei să ieșim?”. Răspunsul nu trebuie să îl dau eu, cred că e evident la o astfel de abordare. Și cum în Evul Mediu „prințul” mai venea și călare, în Epoca Contemporană locul calului e luat de mașină și cuceritori care claxonează după fete pe stradă. Fapt pe care oricât mă străduiesc să îl înteleg, nu pot...nu-i găsesc logica. Ce reacție se așteaptă de la fată? Ce ar trebui să facă?
În cazul în care deslușesc misterul, voi reveni cu noi detalii, până atunci...„o minune ș-un mister...romantismul contemporan!”
Numai bine!

7 comentarii:

  1. genial. nu cred ca esti singurul care observa "declaratiile astea de dragoste", dar, din pacate, sunt multi care le practica. si multe care accepta si raspund pozitiv abordarilor de genul fluierat, claxonat, bautura gratis si asa mai departe. mie una mi-ar placea sa ma fi nascut prin anii '60, in statele unite undeva, sa fiu curtata, plimbata prin parc, dusa la concerte si la filme in aer liber. but that's just me...

    RăspundețiȘtergere
  2. Sebi ești un mic geniu!!! Îmi place foarte mult ce ai scris și asta nu pentru faptul că este o zonă sensibilă pe care ai abordat-o, ci pentru faptul că relatezi adevărul „gol-goluț”.

    ...Mi-ar plăcea să citesc și continuarea:))

    RăspundețiȘtergere
  3. Simpatic articol, e bine să mai vezi din când în când oameni care îşi duc reacţiile în amonte.

    Congrats!

    RăspundețiȘtergere
  4. da, intr-adevar ai expus o problema reala a societatii moderne. dar trebuie mentionat ca nici fetele nu mai sunt cum erau acum 300siceva de ani, de exemplu. Daca atunci erau vazute relativ rar prin lume, majoritatea fiind "tinute secrete" de catre familiile lor, fetele aparand cel mai frecvent la evenimente (baluri, serate, nunti etc), acum le gasesti unde nu te astepti, pana si in toaleta "masculilor". Sa nu uitam si tinuta specifica perioadei, cand in vechime se purtau rochii peste rochii si camasi de corp peste combinezoane, astfel incat observai la o tanara in primul rand chipul, mai mult sau mai putin atractiv, descoperirea restului era un tel in sine. In contrast cu acea perioada, in vremurile pe care le supravietuim, fetele isi expun suficient de evident zonele intime, incat sa poti face ore de anatomie pe materialul viu (mai ales de cand se poarta "colantii", ce-o mai fi si aia!?). Este o vorba "daca in trecut trebuia sa dai chilotii la o parte ca sa vezi curu', acum trebuie sa dai bucile la o parte ca sa vezi chilotii". Interpretarea depinde de capacitatile fiecaruia...
    Nu cred ca trebuie sa aruncam vina in totalitate asupra baietilor atata timp cat fetele nu se mai "preteaza" la stilul de abordare dupa care esti tu nostalgic. Trebuie sa admitem ca nici fetele, in majoritatea lor, nu mai sunt nici scartait de usa de biserica. Daca ai aborda acum o fata, la intamplare, asa cum se facea mai demult, sansa sa-ti raspunda conform este infima.

    RăspundețiȘtergere
  5. In primul rand n-ar trebui sa se apeleze la instincte. Nu conteaza cum e imbracata fata atata timp cat ai capul pe umeri si gandesti cu el. E adevarat ca hainele fetelor au pierdut din material, dar asta nu te indeamna sa sari pe ele...e o diferenta aici.
    Iar in al doilea rand...cazul imbracamintei nu trebuie generalizat la toate fetele...sunt cazuri si cazuri. Insa de partea cealalta, a mitocăniilor..sunt prea multe cazuri pentru a nega ceva.
    Imbracamintea nu contureaza un caracter insa modul de a te comporta in societate da.

    RăspundețiȘtergere
  6. nici mitocania nu se poate generaliza, sau daca sustii ca toti barbatii sunt mitocani atunci inseamna ca si tu esti printre ei. Si daca-i pana acolo, ce fel de fete-s alea care si raspund provocarilor unui maimutoi? oare nu-s din aceeasi "sleahta"? totusi, nu vorbim de o minoritate...
    Si pentru ca omu-i fiinta rationala, sa nu se apeleze la instincte? Taxonomic, omul e incadrat inca in regnul animalia, regn a caror reprezentanti au fost inzestrati de mamuca natura cu instincte care sa le asigure supravietuirea si perpetuarea, printre care si instinctul de reproducere (instinct primar, alaturi de cel de hranire si autoconservare). Uita-te la triburile primitive ce inca traiesc in savana africana sau in padurile tropicale. Tot oameni is si ei si fara sa aiba un sezon de reproducere, intretin adevarate "dansuri nuptiale", asemanatoare animalelor. Nu spun ca n-ai dreptate privitor la mitocanii contemporani, dar asta-i modul lor de manifestare, neplacut pentru noi. Asa se confirma rezultatele unui studiu prin care s-a estimat ca barbatii se gandesc de aproape 19 ori intr-o zi la sex, in timp ce femeile de numai 10 ori.
    Pentru asta lupta masculii, sa-si imprastie samanta in cat mai multe locuri :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Amuzanta de-a dreptul teoria ta, dar totusi...nu poti compara tinerii din jurul nostru cu oamenii din triburile primitive. Acei oameni n-au avut prilejul sa mearga la scoala...sa primeasca o educatie, de aceea, ceea ce ai descris tu mai sus, se numeste cultura, traditie la ei. Asta ar trebui sa se intample si la noi? Gesturile enumerate in articol sa devina traditie?
    N-am spus niciodata ca toti barbatii is mitocani si ca toate fetele sunt sfinte. Orice padure are uscaciunile ei, insa padurea barbatilor se pare ca are mai multe.

    RăspundețiȘtergere