Ţin să menţionez că acest blog este proprietate personală, iar eu mă voi folosi de acesta în conformitate cu nevoile şi credinţele mele. Îmi iau de asemenea dreptul de a modera discuţiile pe marginea subiectelor expuse aici şi voi ignora orice atac la persoană, mai ales dacă vine sub formă anonimă.

joi, 14 iulie 2011

Să revenim la valori!

Ma gândeam zilele acestea să scriu despre valorile societăţii dar se pare că Sorin mi-a luat-o înainte. El a ales poezia, eu aleg muzica.
Azi, piesele sunt compuse din versuri (în engleză, dar mai nou şi într-una dintre limbile iberice) care dacă le pui cap la cap nu înseamnă nimic. Ritmul ia locul versurilor cu mesaj sau aşa vrea să pară bass-ul excesiv, fetele ţopăitoare din videoclip-uri îţi distrag atenţia de la versuri, iar peisajele încearcă să îţi dea impresia de plăcut. Marketing ar zice unii...dar totuşi nu-i muzică.
Zilele acestea mi-am satisfăcut auzul cu puţină muzică de calitate. Nu pot spune că e genul care mă caracterizează dar când am puţin timp liber îmi place sa îi ascult pe cei 3 maeştii (Luciano Pavarotti, Placido Domingo şi Jose Carreras). Pe lângă vocile impresionante trebuie remarcată prietenia dintre cei trei...şi lipsa rivalităţii, deşi pot spune că sunt (au fost, Pavarotti a murit in 2007) cei mai buni tenori. Aceştia sunt adevărate valori, comori ale muzicii, oameni care vor rămâne în memoria colectivă, spre deosebire de ""pseudo-vedetele de azi".
Am ales pentru aceasta o bucată din concertul dat în Munchen în 1996, dar voi, dragi cititori, mai puteţi căuta şi alte piese semnate de aceşti 3 tenori (vă recomand La donna e mobile sau My way). Dar să nu mă lungesc, pentru că vorbele sunt de prisos în acest caz şi îi las pe maeştrii să iasă în faţă...




5 comentarii: