Ce reprezintă pentru voi?

Stând pe gânduri şi "meditând la nemurirea sufletului" m-a lovit inspiraţia pentru un nou post. Un post la care n-am să scriu eu, ci voi, dragi cititori. La acest subiect au meditat multe minţi luminate, însă eu cred că o definire a acestui concept e pur subiectivă. Pentru fiecare dintre noi înseamnă altceva şi se manifestă in N feluri, iar eu chiar asta sunt curios să aflu: 

Cum definiţi FERICIREA şi ce preprezintă pentru voi? Ce vă face fericiţi? Cum se manifestă şi ce simţiţi?

Să revenim la valori!

Ma gândeam zilele acestea să scriu despre valorile societăţii dar se pare că Sorin mi-a luat-o înainte. El a ales poezia, eu aleg muzica.

Azi, piesele sunt compuse din versuri (în engleză, dar mai nou şi într-una dintre limbile iberice) care dacă le pui cap la cap nu înseamnă nimic. Ritmul ia locul versurilor cu mesaj sau aşa vrea să pară bass-ul excesiv, fetele ţopăitoare din videoclip-uri îţi distrag atenţia de la versuri, iar peisajele încearcă să îţi dea impresia de plăcut. Marketing ar zice unii...dar totuşi nu-i muzică.

Zilele acestea mi-am satisfăcut auzul cu puţină muzică de calitate. Nu pot spune că e genul care mă caracterizează dar când am puţin timp liber îmi place sa îi ascult pe cei 3 maeştii (Luciano Pavarotti, Placido Domingo şi Jose Carreras). Pe lângă vocile impresionante trebuie remarcată prietenia dintre cei trei...şi lipsa rivalităţii, deşi pot spune că sunt (au fost, Pavarotti a murit in 2007) cei mai buni tenori. Aceştia sunt adevărate valori, comori ale muzicii, oameni care vor rămâne în memoria colectivă, spre deosebire de ""pseudo-vedetele de azi".

Am ales pentru aceasta o bucată din concertul dat în Munchen în 1996, dar voi, dragi cititori, mai puteţi căuta şi alte piese semnate de aceşti 3 tenori (vă recomand La donna e mobile sau My way). Dar să nu mă lungesc, pentru că vorbele sunt de prisos în acest caz şi îi las pe maeştrii să iasă în faţă...

Tatuajul..da sau ba!

Trebuie să recunosc că ideea de a scrie despre tatuaje mi-a fost insuflată în această dimineaţă, iar dacă mă gândesc bine...în urmă cu ceva vreme am colaborat cu un salon de tatuaje pentru realizarea unei reviste studenţeşti (de unde îşi trage şi blogul numele). 

Începutul acestei arte se pierde în negura anilor...s-ar spune că e practicată din neolitic, găsindu-se în Alpi  un corp de bărbat mumificat care avea 57 de tatuaje. Totuşi cele mai cunoscute cazuri de tatuaje se găsesc la populaţiile Ainu din Japonia, Berberii din Africa de Nord, Maori din Noua Zeelandă sau multe alte triburi africane si arabe.

Primul care scrie despre tatuaje este Joseph Banks, un cercetător şi botanist englez care l-a însoţit pe capitanul James Cook în prima sa călătorie. Banks menţiona: "I shall now mention the way they mark themselves indelibly, each of them is so marked by their humor or disposition". 

De la aceste triburi, la care tatuajul reprezenta funcţia sau poziţia socială, tatuajele au fost preluate de marinari şi aduse în Europa pentru ca aici să primească alte roluri. Tehnicile au evoluat, de la instrumente din os, la aparatură specializată, de la simple lini şi însemne tribale la litere chinezeşti, motive florale, animale sau chiar portrete aproape de realitate.

Eu tind să cred că în zilele noastre tatuajul a devenit un mod de exprimare. Unii le considera ca un gest de teribilism sau le privesc ca agresive, însă trebuie să acceptăm diversitatea, fiecare om are dreptul să se exprime liber în orice fel doreşte atâta timp cât nu atentează la siguranţa altuia. Sincer să fiu, şi eu m-am gândit să îmi fac un tatuaj...ramane de văzut când şi ce model.

 

Acum astept părerile voastre: Tatuajele-teribilism, mod de exprimare sau doar un fel de a impresiona?