Valoare românească

Se pot spune multe despre perioada comunistă în România, dar nu se poate spune că n-am avut oameni de valoare. Ieri, stateam de vorbă cu o prietenă şi din vorbă în vorbă am ajuns la o mare personalitate a României secolului trecut, Toma Caragiu.

Născut într-o familie de aromâni în provincia grecească Epir, se refugiază in Cadrilater cu tata, mama şi cele două surori mai mici (regiune care în acea perioadă aparţinea României). De aici ajung in Ploieşti unde va face şi liceul, chiar actorul declarând mai târziu: „...am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.”

A murit însă în 4 martie 1977 în timpul cutremurului (avea 51 de ani) şi a lasat în urma lui o carieră impresionantă. Om de cultură şi mare actor, a interpretat roluri de comedie, dar a excelat si in drame. S-ar putea spune că a fost printre primii români care a făcut stand-up comedy, criticând de foarte multe ori chiar regimul fără să fie tras la răspundere.

De aceea am să vă împărtăşesc Snobul, o temă ce rămâne mereu de actualitate. Dar mai puteţi încerca şi "Un telefon discret"

Mulţumim maestre!

Formaţii de suflet (V)

Pe lângă comunicare, yahoo messenger oferă şi o sumedenie de alte aplicaţii interesante, printre ele şi Yahoo! Music. Obişnuiesc să folosesc des această aplicaţie, iar azi, în timp ce ascultam au dat o piesă ce mi-a atras atenţia. Versurile sunt vesele şi pline de semnificaţie, e o melodie de dragoste cu mesaj...o raritate in ceea ce priveşte muzica zilelor noastre. Două voci (Travie McCoy şi Adam Levine), din două colţuri de ţară (New York şi Los Angeles), şi-au dat mâinile pentru a da naştere unui hit. 

Să vă prezint mai multe despre ei n-are rost, mai bine să ii auziţi si voi... 

Cu şpaclul la baza istoriei

De curând am avut ocazia să mă "înrolez voluntar" în echipa de arheologi a muzeului pentru a participa la o săpătură de verificare într-o zonă scanată de curând. Pot spune că am mai participat la astfel de săpături, fiind "detaşat" de la facultate în cetatea de la Biharia pentru practică...dar acestea sunt alte fapte.

Importanţa acestor acţiuni nu constă atât în descoperirile pe care le facem (deşi de data aceasta au fost peste aşteptări), cât în sentimentele pe care le trăieşti pe "şanţ" (sentimentul descoperirii primului ciob de ceramică, curiozitatea şi chiar legătura maestru-discipol). Pot spune că am avut lângă noi îndrumători de excepţie, care ne-au împărtăşit din cunoştinţele lor, ne-au învăţat lucruri esenţiale şi ne-au arătat o altă faţă a arheologiei.

E greu să înţelegi ce se întâmplă pe un şantier arheologic atunci când vii la final şi priveşti secţiunea cercetată, dar e atât de simplu atunci când ai fost acolo, când ai luat şpaclu cu şpaclu fiecare bucată de pământ pentru a scoate la lumină informaţii despre trecut..."cu cât săpăm mai adânc, cu atât găsim mai mult" spune o vorbă a arheologului.

Poate că stând şi citind acest articol vi se pare fără sens, dar vă invit să vă "înrolaţi" şi voi ca voluntari în astfel de acţiuni şi atunci articolul va căpăta alt înţeles pentru voi.