Sărbători fericite tuturor!

Venind cu trenul spre casă, am asistat la o discuţie destul de ciudată. Se vorbea despre zilele libere pe care le-am primit acum de sărbători şi citez: "de Paşte suntem liberi că e Paşte...", ceea ce mi se pare o mare eroare. De Paşte suntem liberi pentru că suntem creştini şi sărbătorim Învierea Domnului Iisus Hristos.
Paştele e altă poveste. În anul 33 când a înviat Iisus, evrei sărbătoareau Pesah (de unde vine şi termenul românesc de Paşte pe linie latino-bizantină), care nu avea legătură cu Iisus, ci cu eliberarea evreilor din robia Egiptului şi trecerea prin Marea Roşie. Însă văd că astfel de "detalii" nu mai contează, iar sărbătoarea a devenit un prilej prin care se primesc câteva zile libere sau ocazie pentru petrecere. Păcat....
Cu ocazia sfintelor sărbători ţin să vă urez multă sănătate şi mult noroc!

Numai bine...

Letopiseţ de blog

Cutreierând site-urile cu tematică istorică, am dat peste nişte articole interesante de istorie medie şi m-am gândit să scriu şi eu ceva asemănător.

În urmă cu o săptămână, la facultate, din discuţie în discuţie, am ajuns la un personaj poate mai puţin cunoscut şi anume Radu cel Frumos. Cât era de frumos nu pot să vă spun...aparatul foto al secolului XV se rezumă la pensulă şi acuarele.

Mulţi poate aţi auzit despre el că a fost fratele vitreg a lui Vlad Ţepeş, pe care îl trădează pentru marea lui iubire sultanul Mahomed al II-lea, iar când zic mare iubire nu mă refer la simpatie supus-sultan, ci la plăceri carnale şi nu puţini sunt cei care susţin această teză. Radu, băieţel cuminte, a fost trimis de tatăl său Vlad Dracul, alături de Vlăduţ Ţepeş, fratele mai mare, la Adrianopol pentru a fi crescuţi în credinţa islamică şi a servi sultanului, fiecare după posibilităţi se pare. Tânărul Radu pare a fi fost preferatul sultanului (nu ne mirăm de ce...nici noi nu ne-am dori să ne trezim cu Vlad Ţepeş lângă noi în pat) şi a ajuns repede în ierarhiile milităreşti turceşti, primind in 1453 (fără a face aluzie la ajutorul dat turcilor la cucerirea Constantinopolului) comandamentul unui detaşament de ieniceri.

Vlad, rămas singur cu boierii, îşi facea de cap în Ţara Românească. A încheiat o alianţă împotriva Porţii cu Matei Corvin, fapt pentru care sultanul hotărăşte să îşi trimită armata la plimbare peste Dunăre. Cum turcii s-au pornit vara, au ocolit mlaştinile, iar zâna cea bună a românilor, ceaţa, nu părea să apară, Ţepeş a adoptat tactica "dai şi fugi" lăsând în urma lui doar pământ pârjolit şi apă cu esenţă de otravă. Precum la loto 6 din 49, domnitorului i-a ieşit mişcarea şi i-a fugărit pe cotropitori în galop până acasa la Adrianopol. Totuşi sultanul nu s-a lăsat cu una cu două, avea un "back-up plan". L-a lăsat pe Radu cel Frumos pe tronul Ţării Româneşti, iar dacă Vlad s-ar fi gândit să se întoarcă, l-ar fi aşteptat Paşa de Nicopole angajat ca bodyguard personal. Lui Ţepeş oferindu-i-se ocazia să gândească problema la rece în temniţa lui Matei Corvin timp de 12 ani.

Domniile lui Radu n-au fost lungi dar au fost multe şi anume 4 la număr. Parcă a fost un antrenor de Liga I, tot adus şi schimbat ba cu Laiotă Basarab, ba cu Vlad Ţepeş, în funcţie de toanele patronului Mahomed al II-lea.

Sfârşitul nu se ştie sigur, nici locul de înmormântare, dar în concordanţă cu "tradiţia" vremii, s-ar putea să fi murit de "moarte naturală" cu parfum de otravă.

Momente de poezie (I)

De când am venit la facultate, am avut ocazia să cunosc persoane foarte interesante, de un rar talent în diferite domenii. În această categorie aş putea să o încadrez şi pe tânăra domnişoară Iulia Pătraşcu, studentă la Facultatea de Litere. Stând la discuţii cu ea în seara aceasta...mi-a arătat câteva dintre creaţiile personale. Am rămas uimit când le-am citit şi mi-am propus să vă dezvălui şi vouă din talentul acestei domnişoare:

Când peste tot se va depune o lopată de pământ,

Când îngerii vor sta să plângă, cerul lăcrimând

Când soarele se va-neca în marea adâncă,

Iar luna palidă şi rece se v-a zdrobi de-o stâncă,

Un înţelept va sta să vadă tot ce se petrece,

Privindu-mă cu disperare şi cu ochiul rece

Iar stelele de întristare vor părăsi văzduhul,

Heruvimii îmi vor lua de pe pământ duhul.

Atunci, tu trupul să mi-l iei de moarte încolţit

Şi să îl pui pe rug aprins, de ură îngrămădit

Dar mai înainte să-l despici, bucată cu bucată

Şi inima din piept să-o scoţi, chiar de este moartă.

Să îmi desprinzi mâinile ce altădată te îmbrăţişau

Şi apoi picioarele ce spre tine alergau

Iar pieptul, unde capul frumos ţi-l aşezai

Cu răutate să-l zdrobeşti, milă să nu ai.

Un praf de cenuşă probabil va rămâne

Care mereu să-ţi amintească de un coşmar, de mine

Dar şi pe-acela să-l arunci, una să devină

Cu pământul necurat de păcat şi vină

Să treacă trecătorii să-l calce în picioare

Iar tu să vrei să plângi, dar să nu ai suflare

Să-l bată vântul aspru în zări să îl împartă

Iar tu, să plângi cu lacrimi de foc a mea soartă

Nu pentru că vreau să zdrobesc a ta fiinţă

Ci pentru că azi mai am o singură dorinţă.

Când peste tot se va depune o lopată de pământ

Când îngerii vor sta să plângă, cerul lăcrimând

Când soarele se va-neac în marea adâncă

Iar luna palidă și rece se va zdrobi de-o stâncă

Tu singur vei putea să vezi tot ce se petrece,

Privindu-mă cu ură și cu ochiu-ți rece.

(Iulia Pătraşcu, Mai am o singură dorinţă)

Formaţii de suflet (III)

Iniţial mă uitam prin lista mea şi doream să aleg o piesă de primvară, dat fiind vremea bună din ultimele zile, dar...mi-am adus aminte de o mare voce a muzicii universale. Poate îl ştiţi după piesele Delilah, She's a lady, Sex Bomb sau Kiss. Eu am ales o piesă mai nouă, cântată live în 2006 când avea frumoasa vârstă de 66 de ani.
N-are cum sa nu-ţi ajungă la suflet o astfel de melodie, mai ales când e cântată de o astfel de voce.

Hai cu promovarea!

În cadrul universităţii la care studiez şi eu a început febra promovării facultăţilor atăt la liceele din oraş cât şi la cele din jurul reşedinţei de judeţ. Lucru bun de altfel...tinerii elevi de clasa a XII-a care înca nu s-au hotărât pot alege acum dintr-o gamă largă de facultăţi şi specializări.

"Lupta" e acerbă...oferte care mai de care mai bune, taxe mai mici sau mai mari, locuri bugetate, burse de studiu în străinătate, aplicaţii de teren (unde e cazul), toate sunt argumente din arsenalul de promovare a facultăţilor, fiecare încercând să atragă cât mai mulţi elevi.

Ţin minte când au venit şi la liceul unde învăţam...m-au ajutat să mă hotărăsc şi nu regret deloc alegerea făcută.

În concepţia mea, tânărul din ziua de azi merge la facultate ca să devină OM. De aceea e bine să vă gândiţi bine, dragi elevi şi eleve, ce doriţi să faceţi mai departe. Alegeţi facultatea în funcţie de pasiune şi pricepere, nu alegeţi facultăţi după nume, mergeţi unde credeţi ca vă veţi forma ca oameni pentru că la angajare acest lucru se va simţi. Doar dacă mergeţi să vă angajati la stat contează numele diplomei, dar dacă mergeţi la privat...patronul va fi interesat ce ştii să faci şi în funcţie de asta îţi va acorda o slujbă.

Alegeţi cu grijă tineri elevi, alegeţi ce va face placere şi nu neaparat ce va aduce mulţi bani, mirajul câştigului e înşelător.

Românii nu dorm...

În urma nefericitului incident din 15 Martie petrecut în Miercurea Ciuc, românii au reacţionat! (detalii aici).
Ni se cere de la Bruxelles să fim toleranţi. Li se dau drepturi egale (ţin să menţionez că mă refer aici la toate minorităţile din ţară, fără excepţii), le se oferă cadru propice unei vieţi decente, partide politice, ba mai mult, predarea Istoriei şi Geografiei României în limba maternă. Nu cred că mai există diferenţe între minorităţi şi autohtoni în ţară, doar suntem europeni, nu? Cei de la Bruxelles ar putea veni să ia notiţe de toleranţă în România.
Însă incidentul din Miercurea Ciuc nu poate fi lăsat aşa. De ce nu s-a autosesizat Oficiul Naţional Pentru Cultul Eroilor? Statul?
Aţi auzit cumva că românii s-au adunat la Blaj pe 15 Mai ca să dea foc unei papuşi întruchipându-l pe  Kossuth Lajos? NU! Aceasta e instigare împotriva unui neam, a unei naţiuni...şi-au adus şi copiii să vadă această oroare...cum credeţi că vor reacţiona aceştia la cele văzute? Ce învăţătură vor trage din acest comportament? Vă spun eu, ură faţă de români.
Constituţia României prevede ca orice minoritate care locuieşte pe teritoriul acestei ţări trebuie să cunoască limba română şi să se supună legislaţiei în vigoare.
Aşa s-a supus domnul Csibi Barna? Aşa cred că ne arată cât respect poartă ţării în care locuieşte.
Dar nu....lasaţi-l! Nu cumva să îi îngrădim dreptul la exprimare.
Mulţumim Romanian National Security!

 

 P.S. Acest post nu este un atac la una dintre minorităţile care locuiesc în România, ci o critică adusă persoanelor iredentiste cu gânduri feudale.  

Ce-aş schimba în ţara mea...

Inspirat de piesa celor de la VUNK m-am gândit să scriu ceva, defapt, dacă mă gândesc mai bine...vreau să scrieţi voi. Ce anume? Ce vă doriţi voi de la ţara noastră (aveţi dreptul să schimbaţi două lucruri). Am doar o rugăminte: încercaţi să evitaţi să scrieţi că vreţi şosele, spitale, şcoli sau alte teme cuprinse în piesă. Sunt curios de cazurile voastre particulare, nu lucrurile generale. Ce credeţi voi că ar trebui schimbat în ţărişoara noastră ca să arate ca una de afară...