Forţa fie cu tine!

N-am mai scris de mult pe blog...poate n-am avut timp...poate n-am avut subiect însă în dimineaţa aceasta mi-a venit cheful. Vacanţa mi-a oferit prilejul să urmăresc în amănunt mai multe canale T.V. însă prea puţine au ceva de oferit. Filme cu acţiune exagerată, videoclip-uri fără mesaj şi legătură cu piesa şi reclame de prost gust. Dar să nu ducem totul la extrem fiindcă mai există şi oameni capabili care fac mzică bună sau reclame inteligente.

O astfel de reclamă e cea la noul Volkswagen Passat. Drăguţă, inteligentă şi fără exagerări.

Câţi dintre voi v-aţi uitat la toate părţile din Star Wars? Câţi dintre voi vă doreaţi să fiţi Jedi şi să aveţi sabie laser? Să puteţi muta obiecte cu mintea sau să manipulaţi minţi? Eu unu sigur ştiu că îmi doream, dar se pare că Forţa n-a fost cu mine.

Se pare că micuţul din reclamă e puţin mai norocos decât mine...

Valoare românească

Se pot spune multe despre perioada comunistă în România, dar nu se poate spune că n-am avut oameni de valoare. Ieri, stateam de vorbă cu o prietenă şi din vorbă în vorbă am ajuns la o mare personalitate a României secolului trecut, Toma Caragiu.

Născut într-o familie de aromâni în provincia grecească Epir, se refugiază in Cadrilater cu tata, mama şi cele două surori mai mici (regiune care în acea perioadă aparţinea României). De aici ajung in Ploieşti unde va face şi liceul, chiar actorul declarând mai târziu: „...am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.”

A murit însă în 4 martie 1977 în timpul cutremurului (avea 51 de ani) şi a lasat în urma lui o carieră impresionantă. Om de cultură şi mare actor, a interpretat roluri de comedie, dar a excelat si in drame. S-ar putea spune că a fost printre primii români care a făcut stand-up comedy, criticând de foarte multe ori chiar regimul fără să fie tras la răspundere.

De aceea am să vă împărtăşesc Snobul, o temă ce rămâne mereu de actualitate. Dar mai puteţi încerca şi "Un telefon discret"

Mulţumim maestre!

Formaţii de suflet (V)

Pe lângă comunicare, yahoo messenger oferă şi o sumedenie de alte aplicaţii interesante, printre ele şi Yahoo! Music. Obişnuiesc să folosesc des această aplicaţie, iar azi, în timp ce ascultam au dat o piesă ce mi-a atras atenţia. Versurile sunt vesele şi pline de semnificaţie, e o melodie de dragoste cu mesaj...o raritate in ceea ce priveşte muzica zilelor noastre. Două voci (Travie McCoy şi Adam Levine), din două colţuri de ţară (New York şi Los Angeles), şi-au dat mâinile pentru a da naştere unui hit. 

Să vă prezint mai multe despre ei n-are rost, mai bine să ii auziţi si voi... 

Cu şpaclul la baza istoriei

De curând am avut ocazia să mă "înrolez voluntar" în echipa de arheologi a muzeului pentru a participa la o săpătură de verificare într-o zonă scanată de curând. Pot spune că am mai participat la astfel de săpături, fiind "detaşat" de la facultate în cetatea de la Biharia pentru practică...dar acestea sunt alte fapte.

Importanţa acestor acţiuni nu constă atât în descoperirile pe care le facem (deşi de data aceasta au fost peste aşteptări), cât în sentimentele pe care le trăieşti pe "şanţ" (sentimentul descoperirii primului ciob de ceramică, curiozitatea şi chiar legătura maestru-discipol). Pot spune că am avut lângă noi îndrumători de excepţie, care ne-au împărtăşit din cunoştinţele lor, ne-au învăţat lucruri esenţiale şi ne-au arătat o altă faţă a arheologiei.

E greu să înţelegi ce se întâmplă pe un şantier arheologic atunci când vii la final şi priveşti secţiunea cercetată, dar e atât de simplu atunci când ai fost acolo, când ai luat şpaclu cu şpaclu fiecare bucată de pământ pentru a scoate la lumină informaţii despre trecut..."cu cât săpăm mai adânc, cu atât găsim mai mult" spune o vorbă a arheologului.

Poate că stând şi citind acest articol vi se pare fără sens, dar vă invit să vă "înrolaţi" şi voi ca voluntari în astfel de acţiuni şi atunci articolul va căpăta alt înţeles pentru voi.

Ce reprezintă pentru voi?

Stând pe gânduri şi "meditând la nemurirea sufletului" m-a lovit inspiraţia pentru un nou post. Un post la care n-am să scriu eu, ci voi, dragi cititori. La acest subiect au meditat multe minţi luminate, însă eu cred că o definire a acestui concept e pur subiectivă. Pentru fiecare dintre noi înseamnă altceva şi se manifestă in N feluri, iar eu chiar asta sunt curios să aflu: 

Cum definiţi FERICIREA şi ce preprezintă pentru voi? Ce vă face fericiţi? Cum se manifestă şi ce simţiţi?

Să revenim la valori!

Ma gândeam zilele acestea să scriu despre valorile societăţii dar se pare că Sorin mi-a luat-o înainte. El a ales poezia, eu aleg muzica.

Azi, piesele sunt compuse din versuri (în engleză, dar mai nou şi într-una dintre limbile iberice) care dacă le pui cap la cap nu înseamnă nimic. Ritmul ia locul versurilor cu mesaj sau aşa vrea să pară bass-ul excesiv, fetele ţopăitoare din videoclip-uri îţi distrag atenţia de la versuri, iar peisajele încearcă să îţi dea impresia de plăcut. Marketing ar zice unii...dar totuşi nu-i muzică.

Zilele acestea mi-am satisfăcut auzul cu puţină muzică de calitate. Nu pot spune că e genul care mă caracterizează dar când am puţin timp liber îmi place sa îi ascult pe cei 3 maeştii (Luciano Pavarotti, Placido Domingo şi Jose Carreras). Pe lângă vocile impresionante trebuie remarcată prietenia dintre cei trei...şi lipsa rivalităţii, deşi pot spune că sunt (au fost, Pavarotti a murit in 2007) cei mai buni tenori. Aceştia sunt adevărate valori, comori ale muzicii, oameni care vor rămâne în memoria colectivă, spre deosebire de ""pseudo-vedetele de azi".

Am ales pentru aceasta o bucată din concertul dat în Munchen în 1996, dar voi, dragi cititori, mai puteţi căuta şi alte piese semnate de aceşti 3 tenori (vă recomand La donna e mobile sau My way). Dar să nu mă lungesc, pentru că vorbele sunt de prisos în acest caz şi îi las pe maeştrii să iasă în faţă...

Tatuajul..da sau ba!

Trebuie să recunosc că ideea de a scrie despre tatuaje mi-a fost insuflată în această dimineaţă, iar dacă mă gândesc bine...în urmă cu ceva vreme am colaborat cu un salon de tatuaje pentru realizarea unei reviste studenţeşti (de unde îşi trage şi blogul numele). 

Începutul acestei arte se pierde în negura anilor...s-ar spune că e practicată din neolitic, găsindu-se în Alpi  un corp de bărbat mumificat care avea 57 de tatuaje. Totuşi cele mai cunoscute cazuri de tatuaje se găsesc la populaţiile Ainu din Japonia, Berberii din Africa de Nord, Maori din Noua Zeelandă sau multe alte triburi africane si arabe.

Primul care scrie despre tatuaje este Joseph Banks, un cercetător şi botanist englez care l-a însoţit pe capitanul James Cook în prima sa călătorie. Banks menţiona: "I shall now mention the way they mark themselves indelibly, each of them is so marked by their humor or disposition". 

De la aceste triburi, la care tatuajul reprezenta funcţia sau poziţia socială, tatuajele au fost preluate de marinari şi aduse în Europa pentru ca aici să primească alte roluri. Tehnicile au evoluat, de la instrumente din os, la aparatură specializată, de la simple lini şi însemne tribale la litere chinezeşti, motive florale, animale sau chiar portrete aproape de realitate.

Eu tind să cred că în zilele noastre tatuajul a devenit un mod de exprimare. Unii le considera ca un gest de teribilism sau le privesc ca agresive, însă trebuie să acceptăm diversitatea, fiecare om are dreptul să se exprime liber în orice fel doreşte atâta timp cât nu atentează la siguranţa altuia. Sincer să fiu, şi eu m-am gândit să îmi fac un tatuaj...ramane de văzut când şi ce model.

 

Acum astept părerile voastre: Tatuajele-teribilism, mod de exprimare sau doar un fel de a impresiona?