Ţin să menţionez că acest blog este proprietate personală, iar eu mă voi folosi de acesta în conformitate cu nevoile şi credinţele mele. Îmi iau de asemenea dreptul de a modera discuţiile pe marginea subiectelor expuse aici şi voi ignora orice atac la persoană, mai ales dacă vine sub formă anonimă.

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Protest împotriva deciziilor necugetate

De multe ori în viață ni se întâmplă să luăm decizii pe care pe urmă să le punem la îndoială, decizii care pot afecta 2, 3 sau poate mai multe persoane, dar totuși la nivelul nostru numărul de „victime” e mic spre deosebire de deciziile care se iau la nivel înalt.
Împotriva acestor decizii îmi manifest dezgustul și protestez! 
Azi m-am gândit să mă opresc asupra ultimelor decizii luate pentru sistemul de învățământ superior, și anume asupra faptului că de anul acesta, tinerii studenți nu mai pot face modulul psiho-pedagogic în perioada licenței pentru a putea preda pe urmă în gimnaziu, ci ei vor fi nevoiți să facă un masterat special în domeniul acesta, iar cum minunatul nostru sistem educațional îți oferă doar un singur masterat gratuit...tânărul student absolvent va trebui să se gândească dacă dorește să facă un masterat pe specialitatea sa și să-l plătească pe cel de psiho-pedagogie sau invers. În acest caz, stimați colegi mai mici care v-ați găndit să vă găsiți un loc unde să predați în timpul masteratului, va sugerez să căutați altă alternativă. 
Rog acea persoană care va găsi logica în această decizie a Ministerului Educației, să ne-o explice și nouă.
Iar dacă tot suntem la Ministerul Educației, din categoria „ce-am visat eu azi noapte...pun mâine în practică”...a apărut o nouă lege prin care toți studenții din ultimii ani de studii sunt obligați să dea un examen din materiile de bază pentru a putea intra în licență. Mulți vor comenta acest fapt spunând că și mai demult așa se proceda...cu „vechiul sistem”, dar noi n-am adoptat Bologna? Dar să revenim la lege...nu sunt indignat pentru faptul că trebuie să dăm și examen pentru licență (ar fi fost prea frumos fără), ci pentru că legea s-a dat în Noiembrie, adică după începerea anului universitar și au pretenția să se aplice de acum. Din câte știam eu...asa ceva nu e prea legal, legislația prevăzănd că o astfel de lege intră în vigoare din anul următor universitar și pe lăngă asta, studenții înscriși înainte de lege, au completat niște contracte de studii în care nu se specifica nimic despre un anume examen suplimentar la susținerea liberă a licenței. Se pare ca unii s-au ghidat după sintagma: „Azi distrugem bacul, mâine licența!”
În fine...aceste lucruri mă nemulțumesc momentan și astfel îmi prezint dezgustul față de ele.

P.S. acesta nu este un protest îndreptat împotriva conducerii statului sau împotriva unui partid politic (pe blogul meu nu se va discuta politică), ci îndreptat împotriva deciziilor luate peste noapte, fără logică și necugetate.

marți, 1 noiembrie 2011

Tradiţie din copilărie

Azi stăteam şi mă uitam la mulţimea de oameni care se îndrepta spre cimitirul municipal pentru a-şi comemora morţii şi mi-am adus aminte de prima dată când am mers şi eu de mână cu mama mea la cimitir de Ziua Morţilor. Şi azi parcă mă văd...ce surprins am rămas să văd tot cimitirul luminat. Era seară, undeva pe la ora 19:00 şi tot cimitirul era plin de lumânări aprinse şi de flori...un adevărat festival al luminii. Pentru vârsta mea de 5 anişori a fost ceva uimitor, dar mai mare mi-a fost surpinderea când am văzut semnificaţia acestei sărbători pentru copiii din sat: toţi primeau dulciuri de la oamenii prezenţi acolo. Astfel, an de an îmi făceam planuri împreună cu prietenii din vecini şi mergeam pregătiţi cu pungile de acasă pentru a aduna cât mai multe dulciuri. Unii ar spune că e un fel de "Tricks or Treats" al Halloween-ului, dar vă spun sincer că în acest sat-colonie nu se ştie de această sărbătoare celtică, iar dulciurile se dau spre pomenirea morţilor. Acum am crescut şi nu mai primesc dulciuri, dar am ajuns la vârsta când eu împart dulciuri şi văd bucuria pe feţele copiilor.


Pe lângă această amintire aş mai avea ceva de confesat...şi anume că Jurnalul meu de studentocrat face azi un an. Sunt mândru că am ajuns până aici cu el şi sper să ajung la cifre mai rotunde. 
La mulţi ani, dragul meu blog!